Triunghiurile negre dintre dinți: de ce apar și cum se tratează

Ce sunt triunghiurile negre dintre dinți

Spațiul dintre doi dinți alăturați este umplut în mod normal de o mică proeminență a gingiei, numită papilă interdentară. Ea face parte din complexul gingival și are, pe lângă rolul estetic, și un rol de apărare: împiedică înfundarea resturilor alimentare între dinți și colonizarea bacteriană, și contribuie la pronunția clară a sunetelor. Când papila își pierde din înălțime și nu mai ajunge până la punctul în care cei doi dinți se ating, rămâne un gol vizibil, cu vârful în jos — în termeni medicali un spațiu gingival deschis, popular un „triunghi negru". Golul nu e doar o chestiune de aspect: favorizează reținerea plăcii bacteriene, sensibilitatea la nivelul rădăcinii dintelui și o inflamație localizată a gingiei din jur.^[1]

De ce apar: cauzele reale

Papila se poate pierde din mai multe cauze, care se combină adesea între ele: boala parodontală, o igienă orală traumatică, rădăcini orientate divergent, atrofia țesuturilor odată cu vârsta și factori legați de tratamentele stomatologice.^[1]

Boala parodontală acționează prin distrugerea țesutului care ține dinții pe loc. Placa bacteriană care nu e îndepărtată zilnic se întărește și se transformă în tartru; bacteriile din placă și tartru declanșează o inflamație care deteriorează gingia și țesuturile de sprijin, iar gingia se retrage de pe dinți, făcându-i să pară mai lungi. Netratată, boala ajunge la osul care susține dinții, mestecatul devine dureros, iar dinții se pot mișca. Riscul crește cu vârsta, la persoanele cu diabet și prin factori genetici, dar cel mai important factor de risc este fumatul.^[2]

Periajul prea apăsat și ața dentară împinsă cu forță între dinți, în loc să fie strecurată cu grijă până la linia gingiei, pot răni gingia.^[3] Igiena traumatică este una dintre cauzele recunoscute ale pierderii de papilă.^[1]

Forma dinților și felul în care sunt așezați pe os contează la fel de mult. O trecere în revistă a literaturii enumeră, printre factorii care duc la spații deschise, o distanță nefavorabilă între creasta osoasă și punctul de contact al dinților, lățimea spațiului dintre ei, grosimea gingiei, forma dinților și înclinarea rădăcinilor.^[4]

Dintre toate, distanța dintre punctul în care dinții se ating și creasta osoasă de dedesubt este cea care se confirmă cel mai constant. Într-un studiu retrospectiv pe 82 de adulți tratați cu aligner transparent, fără extracții, o distanță mai mare de la punctul de contact la creasta osoasă a fost puternic asociată cu apariția spațiului (raport de șanse 8,0 la arcada superioară și 3,5 la cea inferioară), ca și vârsta pacientului.^[5] Un alt studiu, pe 47 de pacienți tratați cu aparat fix și extracții de premolari, a găsit o diferență semnificativă a aceleiași distanțe la arcada inferioară și pe ansamblul celor două arcade, dar nu la arcada superioară; în schimb, forma coroanei, înclinarea dinților și durata tratamentului nu au făcut diferența atunci când procedura a fost standardizată.^[6]

Tratamentul ortodontic este una dintre situațiile în care apar cel mai des asemenea spații, iar extracțiile par să cântărească mult. Într-un studiu pe 518 adulți tratați cu aligner transparent, apariția spațiilor a fost legată semnificativ de extracțiile dentare: cel mai frecvent și cel mai sever la pacienții cărora li se extrăsese un incisiv inferior, apoi la cei cu doi premolari extrași și cel mai rar la cei fără extracții. În același studiu, spațiile moderate și severe au apărut alături de resorbție osoasă în jurul dinților și, uneori, de alte complicații ale tratamentului.^[7]

Cât de frecvente sunt

Frecvența depinde mult de grupul studiat. Într-un studiu retrospectiv pe 97 de pacienți, după tratament ortodontic un triunghi negru între incisivii centrali era prezent la 51% dintre cazuri la arcada superioară și la 64% la cea inferioară; factorii asociați semnificativ au fost vârsta, durata tratamentului și înclinarea spre interior a incisivilor superiori.^[8] În studiul pe 82 de adulți tratați cu aligner transparent, fără extracții, incidența calculată pe toate spațiile din zona din față a fost mai mică — 13,4% la arcada superioară și 30,7% la cea inferioară — cu vârful între incisivii centrali inferiori, aproape 39%.^[5] Cifrele acestea vin din grupuri de pacienți tratați ortodontic, deci nu spun cât de frecvente sunt triunghiurile negre în populația generală. Ce arată însă limpede este că un asemenea spațiu apărut după aparat dentar nu e o raritate și nici semnul unui tratament greșit.

Când nu mai e doar o problemă estetică

Un gol izolat, între doi dinți, ține de obicei de anatomia locului sau de o mișcare ortodontică. Dacă însă gingiile sângerează la periaj, la folosirea aței sau când mănânci ceva tare, sunt umflate, roșii și dureroase, ai respirație urât mirositoare și un gust neplăcut în gură, gingia se retrage vizibil pe mai mulți dinți sau dinții încep să se miște, atunci e vorba de boală parodontală și ai nevoie de consultul medicului dentist.^[9]

Cere un consult urgent dacă gingiile sunt foarte dureroase și umflate, dacă dinții se mișcă sau cad, dacă apar ulcerații ori pete roșii în gură sau o umflătură în gură ori pe buză.^[9] În România, un astfel de consult se cere direct la medicul dentist, iar pentru o infecție care se întinde, cu febră și umflătură a obrazului, la Unitatea de Primiri Urgențe.

Vestea bună este că, în stadiul de gingivită, boala e de obicei reversibilă doar prin periaj zilnic și curățare între dinți. Tartrul, o dată format, poate fi îndepărtat numai de medicul dentist sau de igienist, iar formele mai avansate cer tratament în cabinet — curățare în profunzime sub gingie, uneori medicație, iar în cazurile severe intervenție chirurgicală.^[2]

Ce tratamente există

Nu există o singură soluție. Trecerea în revistă a managementului spațiilor interdentare deschise propune o abordare interdisciplinară, adaptată fiecărui pacient, care poate cuprinde regenerare parodontală, adăugarea de țesut moale, alinierea ortodontică a dinților și lucrări restauratoare — cu atenție deopotrivă la estetica țesutului moale, „rozul" gingiei, și la cea a dintelui. Practic, planul se face cel mai bine împreună de parodontolog, ortodont și medicul care se ocupă de partea protetică.^[4]

Pentru papilele deficitare există și o variantă fără intervenție chirurgicală: injectarea unui gel de acid hialuronic direct în papilă, repetată la două-trei săptămâni. Rezultatele publicate sunt încurajatoare, dar vin deocamdată din studii mici. Într-un studiu clinic pe doar 4 pacienți, cu 20 de papile deficitare, trei injectări la două săptămâni distanță au redus suprafața triunghiului negru cu 85% și au crescut lungimea papilei cu 70%, cu efectul cel mai bun la controlul de 6 luni.^[10]

Un studiu randomizat pe 46 de papile incomplete a comparat gelul de acid hialuronic cu un gel preparat din sângele pacientului (albumină cu fibrină bogată în trombocite), injectate de două ori, la 21 de zile distanță: suprafața triunghiurilor negre a scăzut semnificativ în ambele grupuri, fără diferență între cele două metode, iar pacienții au fost relativ mulțumiți de rezultat în ambele cazuri. Autorii precizează că sunt necesare mai multe studii, și amintesc că reconstrucția chirurgicală a papilei rămâne una dintre cele mai greu de prezis intervenții parodontale.^[11]

Ce poți face să previi agravarea

Periajul corect ajută cel mai mult: peria se ține cu firele înclinate spre linia gingiei, ca să curețe între gingie și dinte, cu mișcări mici, blânde, circulare — nu frecare puternică înainte și înapoi. Se folosește pastă cu fluor, de două ori pe zi, pe toate fețele dinților. Curățarea între dinți se face zilnic: ața se strecoară ușor până la linia gingiei, fără s-o împingi cu forță, se curbează în formă de „C" în jurul fiecărui dinte și se plimbă în sus și în jos. Dacă ața e greu de manevrat, se pot folosi un suport de ață, un ac de trecut ața, un dispozitiv cu jet de apă sau periuțele interdentare.^[3]

Controalele regulate și curățarea profesională la cabinet contează la fel de mult, fiindcă doar așa se poate îndepărta tartrul; iar dacă ai diabet, medicul dentist te poate chema mai des.^[3] Fumatul crește riscul de boală parodontală, întârzie vindecarea și face tratamentul mai puțin eficient, deci renunțarea la tutun schimbă concret rezultatul.^[2]

Dacă urmează să începi un tratament ortodontic, riscul de spații interdentare merită discutat dinainte cu ortodontul: luarea în calcul a factorilor de risc la diagnostic și la planificarea tratamentului poate reduce apariția triunghiurilor negre.^[8]

Concluzii

Triunghiurile negre apar atunci când papila dintre doi dinți nu mai umple golul de sub punctul lor de contact, iar cauzele sunt mai multe și se suprapun: boala parodontală, o igienă prea agresivă, vârsta, forma și poziția dinților, tratamentele stomatologice. La pacienții tratați ortodontic sunt frecvente, mai ales între incisivii centrali, și nu înseamnă automat că tratamentul a fost greșit. Contează să deosebești un gol izolat, strict estetic, de unul care vine împreună cu gingii care sângerează, se retrag sau cu dinți care se mișcă, pentru că a doua situație are nevoie de tratament parodontal, nu de o soluție cosmetică. Pentru golul în sine, variantele merg de la injectarea de acid hialuronic în papilă până la soluții restauratoare, ortodontice sau chirurgicale, iar alegerea potrivită se face împreună cu medicul dentist, după ce se lămurește cauza.