Pete albe pe dinți: de ce apar și cum se tratează estetic

Ce sunt petele albe de pe dinți

O pată albă pe smalț apare atunci când o zonă din structura dintelui a pierdut minerale sau nu s-a mineralizat complet chiar din perioada în care dintele se forma sub gingie. Smalțul sănătos lasă lumina să treacă prin el; zona afectată are un alt indice de refracție, adică schimbă felul în care lumina trece prin ea, și de aceea pare albă, mată, „cretoasă"^[1].

De ce apar: trei cauze diferite, trei tratamente diferite

Cea mai frecventă cauză este demineralizarea incipientă — practic, începutul unei carii. Bacteriile din placa dentară transformă zahărul din alimente în acid, iar acidul dizolvă mineralele din smalț. Prima urmă vizibilă a acestui proces este exact o pată albă, acolo unde s-au pierdut mineralele. În acest stadiu, leziunea nu e încă o gaură — procesul poate fi oprit sau chiar inversat^[2].

A doua cauză este fluoroza dentară: dungi sau pete albe fine, care apar doar dacă, în copilărie (până pe la 8 ani), s-a înghițit prea mult fluor — din pastă de dinți, apă sau suplimente — în perioada în care dinții permanenți se formau încă sub gingie. Odată ce dintele a erupt în gură, fluoroza nu mai poate apărea. Nu e o boală și nu afectează funcția dintelui; în formele ușoare, cele mai frecvente, efectul e de obicei atât de discret încât îl observă doar medicul dentist la un control, și ar putea chiar face dintele puțin mai rezistent la carii^[3].

A treia cauză este hipomineralizarea molar-incisivă (MIH), un defect de formare a smalțului care prinde molarii de 6 ani și, adesea, și incisivii permanenți. Petele din MIH sunt de obicei bine delimitate, asimetrice, de la alb-cretos la maroniu, și sunt printre cele mai dificil de mascat estetic dintre toate tipurile de pete albe^[4].

La toate trei se adaugă un aspect asemănător lăsat de un aparat dentar fix: tratamentul ortodontic fix și igiena deficitară sunt printre cauzele recunoscute ale petelor albe^[1], iar zonele demineralizate apar chiar în jurul pieselor lipite pe dinți. De obicei ele se tratează abia după ce aparatul e dat jos^[5].

Ce poți face acasă și când e nevoie de medicul dentist

Diferența dintre „se remineralizează" și „rămâne definitiv" ține de cât de avansată e leziunea. O pată foarte recentă, de demineralizare incipientă, poate fi oprită și parțial reparată prin periaj cu pastă de dinți cu fluor de două ori pe zi și igienă interdentară zilnică — smalțul își poate recupera minerale din salivă și din fluor. Fluorul poate fi aplicat și de medicul dentist sau de igienistul dentar, în cabinet^[2]. Dacă se pierd mai multe minerale decât pot fi refăcute, smalțul slăbește, în final cedează și se formează o cavitate — stadiu în care tratamentul obișnuit este obturația^[2].

Fluoroza și MIH nu se remineralizează acasă, pentru că nu sunt o pierdere activă de minerale, ci un defect de structură fixat încă din perioada de formare a dintelui. Pentru ele, discuția cu medicul dentist se duce direct spre tratamentul estetic, nu spre fluorizare.

Tratamente estetice pentru petele deja formate

Albirea dentară deschide culoarea întregului dinte, nu doar a petei. Rezultatul indirect e că diferența de culoare dintre pată și smalțul din jur se micșorează, iar pata se vede mai puțin; de aceea albirea poate fi folosită ca prim pas, urmată de infiltrarea cu rășină pentru un rezultat estetic mai bun^[6]. E o procedură cosmetică, plătită de pacient, care se face doar la un cabinet stomatologic: substanțele folosite sunt puternice, iar kiturile cumpărate online sau tratamentele din saloane de înfrumusețare dau rezultate mai slabe și pot răni dinții și gingiile. Nu se face sub 18 ani, în sarcină sau în alăptare, și nu are niciun efect pe coroane, proteze sau implanturi — deschide culoarea doar la dinții naturali. Poate produce sensibilitate temporară la rece sau dulce, gingii sau gât iritate și, uneori, pete albe pe gingie, care trec în scurt timp^[7].

Microabraziunea înseamnă îndepărtarea, de către medicul dentist, a unui strat extrem de fin din smalțul de suprafață, cu o pastă slab abrazivă, pentru a atenua pata. Într-un studiu de laborator care a comparat direct microabraziunea, un preparat pe bază de sticlă bioactivă și infiltrarea cu rășină pe dinți extrași, microabraziunea a avut cele mai slabe rezultate dintre cele trei, atât pe netezimea, cât și pe duritatea smalțului tratat^[8].

Infiltrarea cu rășină e tratamentul minim invaziv cu rezultat estetic imediat și, potrivit unei treceri în revistă a literaturii, stabil cel puțin 45 de luni. Dintele nu se șlefuiește: se aplică un gel acid care deschide microporii din zona demineralizată, apoi o rășină lichidă, cu proprietăți optice apropiate de cele ale smalțului sănătos, care pătrunde exact în acei micropori și se întărește cu o lampă UV. Practic, lumina trece din nou prin zonă la fel ca prin smalțul din jur, iar pata devine mult mai puțin vizibilă, fără să fie eliminată fizic. Procedura nu doare și e bine tolerată de pacienți^[1]. Într-un studiu clinic randomizat pe 36 de adolescenți de 12-17 ani care purtau aparat dentar fix, infiltrarea cu rășină a redus diferența de culoare dintre pata albă și smalțul sănătos mai mult decât aplicarea de lac cu fluor, iar rezultatul s-a păstrat bun la 6 luni de la procedură^[5]. Un alt studiu clinic a măsurat cu un aparat culoarea a 40 de pete albe infiltrate și a găsit că, după îmbunătățirea obținută imediat, culoarea nu s-a mai schimbat semnificativ nici la 1 an, nici la 4 ani^[9].

Pentru petele din MIH, care sunt de obicei mai profunde, infiltrarea simplă cu rășină, albirea sau o obturație estetică pot fi insuficiente; pentru leziunile mai profunde a fost descrisă, deocamdată în relatări de caz, o variantă de infiltrare mai profundă, în care smalțul e pregătit minim exact deasupra leziunii, ca rășina să ajungă la ea^[4].

Cât de durabil e rezultatul

Niciuna dintre aceste proceduri nu previne apariția altor pete în viitor — ele tratează doar pata deja formată. Împotriva unor pete noi de demineralizare protejează periajul de două ori pe zi cu pastă cu fluor, curățarea zilnică între dinți, limitarea băuturilor și alimentelor bogate în zahăr și controalele periodice la medicul dentist^[2]. Același studiu de laborator care a comparat metodele a arătat că expunerea repetată la un mediu acid a înrăutățit rezultatul indiferent de tratamentul aplicat, inclusiv la infiltrarea cu rășină^[8]. În schimb, atunci când pata infiltrată a fost urmărită în timp la pacienți reali, culoarea obținută s-a dovedit stabilă timp de 4 ani^[9].

Concluzii

O pată albă pe un dinte nu are un singur tratament corect pentru toată lumea — depinde dacă e o carie la început de drum, o fluoroză din copilărie sau o hipomineralizare de smalț. Primul pas util e mereu un consult la medicul dentist, care poate spune cu certitudine din ce categorie face parte pata și dacă mai poate fi oprită cu fluor sau are nevoie de o procedură estetică. Dintre procedurile estetice, infiltrarea cu rășină e cea mai bine studiată, cu urmărire clinică de până la 4 ani, dar decizia finală ține de mărimea, profunzimea și cauza exactă a petei.