Alignerele ortodontice transparente: cum funcționează și cui i se potrivesc

Ce sunt alignerele ortodontice transparente și cum funcționează

Alignerele transparente sunt seturi de gutiere subțiri, din plastic, realizate pe măsura exactă a dinților fiecărui pacient. Fiecare gutieră apasă ușor pe dinți și îi deplasează cu o fracțiune de milimetru; de regulă, o gutieră se poartă aproximativ o săptămână, după care este înlocuită cu următoarea din serie, în ordinea stabilită de medic. Gutierele se poartă cel puțin 22 de ore pe zi și se scot când mănânci sau bei, la periaj și la folosirea aței dentare. Numărul de gutiere și durata tratamentului depind de problema fiecărui pacient și de mișcările necesare pentru a o corecta.^[1] Pe unii dinți se lipesc frecvent mici atașamente de culoarea dintelui, care ghidează dinții spre poziția planificată.^[2]

Pentru ce probleme dentare sunt potrivite alignerele

O ocluzie greșită - dinți înghesuiți ori strâmbi, sau maxilare care nu se întâlnesc cum trebuie - poate fi moștenită sau poate apărea după o accidentare, după pierderea prematură ori tardivă a unui dinte, sau din obiceiul de a suge degetul. Netratată, poate duce la carii, boală parodontală, pierderea dinților, vorbire și masticație afectate, uzură anormală a smalțului și probleme ale maxilarelor.^[3] Alignerele pot corecta dinți înghesuiți, strâmbi sau cu spații între ei, precum și anumite tipuri de ocluzie greșită: supraocluzie, subocluzie, mușcătură deschisă sau încrucișată.^[1]

Nu sunt însă o soluție universală. Nu există o singură cale „corectă" de tratament ortodontic: punctul de plecare e un diagnostic exact, pus de medicul ortodont după ce strânge datele cazului - radiografii, fotografii și mulaje - iar corecția e croită apoi pe problema și pe stilul de viață ale pacientului. Aparatul fix poate trata majoritatea problemelor ortodontice, în timp ce alignerele sunt eficiente în multe situații, dar potrivirea depinde de fiecare caz. Un aparat nu e prin natura lui mai bun decât altul, iar tipul de aparat contează mai puțin decât priceperea medicului care conduce tratamentul.^[2] Ortodontul poate recomanda alignere, aparat fix sau o combinație a celor două; unele cazuri sunt tratate mai previzibil cu aparatul fix.^[1]

Alignere transparente sau aparat dentar fix: cum se compară

Diferența cea mai vizibilă e discreția: aparatul fix se vede prin bracket-uri, fir și elastice (există și variante ceramice, de culoarea dintelui), în timp ce gutierele transparente sunt aproape imperceptibile. Aparatul fix stă lipit de dinți pe toată durata tratamentului, deci nu poate fi pierdut, dar impune restricții alimentare, ca să nu se rupă bracket-urile sau firul; alignerele se scot la masă și nu au restricții de acest fel, dar rezultatul depinde de disciplina pacientului de a le pune imediat la loc. La igienă, aparatul fix cere periaj și folosirea aței dentare minuțioase în jurul bracket-urilor și firului, în timp ce cu alignere dinții se curăță mai ușor, însă trebuie să fie impecabili înainte ca gutiera să fie pusă înapoi. Un disconfort la început apare în ambele cazuri: la aparatul fix, când este montat sau ajustat; la alignere, la fiecare set nou de gutiere.^[2]

Un studiu clinic randomizat desfășurat într-un spital din Hanoi a comparat direct cele două metode la pacienți cu mușcătură adâncă (supraocluzie accentuată). Tratamentul cu alignere a durat semnificativ mai puțin - în medie 20,8 luni, față de 27,5 luni la aparatul fix - iar satisfacția pacienților a fost semnificativ mai mare în grupul cu alignere, la toate categoriile evaluate. Corectarea mușcăturii adânci și reducerea decalajului pe orizontală dintre incisivi nu au diferit semnificativ între cele două grupuri. Analiza cefalometrică a arătat că aparatul fix a influențat mai mult dimensiunile verticale ale feței, în timp ce alignerele au fost asociate cu o înclinare mai accentuată spre exterior a incisivilor superiori. Concluzia autorilor este că ambele metode tratează eficient acest tip de problemă, că aparatul fix ar putea oferi un control vertical mai bun și că alegerea trebuie făcută în funcție de nevoile fiecărui pacient.^[4]

Cum decurge tratamentul cu alignere, pas cu pas

Înainte de a începe, e nevoie de un control și de o igienizare la medicul dentist: orice lucrare dentară necesară trebuie terminată înainte de scanare, pentru că gutierele se fabrică exact pe forma dinților din acel moment. Urmează scanarea dinților în cabinet (10-15 minute), apoi producerea și livrarea seriei de gutiere, care poate dura 4-6 săptămâni. La ridicarea gutierelor, medicul aplică atașamentele și explică modul de purtare și de îngrijire, într-o vizită de aproximativ 45 de minute până la o oră. Tocmai de aceea tratamentul cu alignere nu este neapărat mai rapid decât cel cu aparat fix: timpul de fabricație și de livrare se adaugă la durata efectivă de purtare. Pe parcurs sunt necesare controale periodice la ortodont, ca să se verifice dacă dinții se mișcă așa cum s-a planificat; unele cabinete oferă și monitorizare la distanță, care reduce numărul vizitelor. Obișnuirea cu gutierele durează în jur de o săptămână, iar primele zile pot fi ușor neplăcute.^[1]

Îngrijirea zilnică și greșelile care compromit tratamentul

Cu gutierele în gură nu trebuie băute băuturi carbogazoase, ape aromate sau băuturi pentru sportivi, de niciun fel: lichidul se strecoară sub gutieră și, dacă are zahăr, e acid sau amândouă, poate păta rapid dinții și poate duce la carii întinse. Din același motiv, dinții trebuie curățați bine înainte ca gutiera să fie pusă la loc.^[2] Greșeala cu cele mai mari urmări asupra rezultatului este purtarea sub cele 22 de ore recomandate pe zi^[1] - o gutieră scoasă des, „pentru că deranjează", nu poate muta dinții, pentru că lucrează doar cât timp se află în gură.^[2] Cine poartă aparat fix are nevoie de periaj cu pastă cu fluor dimineața, seara și după mese, de curățare zilnică cu o periuță interdentară sub fir și în jurul bracket-urilor și de controale dentare regulate pe toată durata tratamentului.^[5]

Riscuri și limite ale tratamentului cu alignere

Pentru că sunt detașabile, gutierele se pot pierde sau deteriora ușor: cad din buzunar ori din geantă și ajung uneori aruncate din greșeală, învelite într-un șervețel. Tratamentul depinde în întregime de cooperarea pacientului.^[2] Nu toate cazurile sunt potrivite pentru alignere: uneori medicul recomandă aparatul fix sau combină gutierele cu elastice ortodontice, pentru un control mai previzibil al mișcării dinților.^[1] Disconfortul ușor de la un set nou de gutiere e normal și trece de la sine.^[1] Există însă situații care trebuie anunțate medicului ortodont, nu ignorate: durere care ține mai mult de câteva zile după montarea sau ajustarea aparatului, gingii foarte roșii, umflate ori dureroase, un aparat rupt sau deteriorat - iar la alignere, o gutieră spartă ori pierdută.^[5] După încheierea tratamentului, oricare ar fi fost aparatul, urmează purtarea unei contenții, care împiedică dinții să revină în poziția inițială; medicul ortodont spune cât timp e nevoie de ea.^[5]

Alignerele la copii și adolescenți

Aparatul fix rămâne forma clasică de tratament, recomandată de obicei copiilor și adolescenților după ce au erupt toți dinții permanenți, dar și adulții pot purta aparat.^[5] Problemele de ocluzie devin de obicei vizibile între 6 și 12 ani, iar tratamentul ortodontic începe frecvent între 8 și 14 ani, cât timp copilul mai crește - un interval considerat optim pentru rezultat de Asociația Dentară Americană, care precizează totodată că dinții sănătoși pot fi tratați ortodontic la orice vârstă. Cei mai mulți pacienți stau în tratament între unu și trei ani.^[3]

Pentru copiii aflați încă în creștere există și gutiere numite „alignere funcționale", menite să corecteze o mandibulă rămasă în urmă în dezvoltare (ocluzia de clasa a II-a scheletală). O analiză sistematică și meta-analiză a 21 de studii arată că, în formele ușoare spre moderate ale acestei probleme, alignerele funcționale pot fi o opțiune viabilă, iar față de alte aparate funcționale clasice nu s-au găsit diferențe de rezultat la majoritatea parametrilor măsurați. Autorii avertizează însă că dovezile sunt limitate și cer prudență la interpretare, până la studii mai ample și cu urmărire pe termen lung.^[6] Dacă un copil poate începe tratamentul cu gutiere, cu aparat fix sau ar trebui să mai aștepte rămâne o decizie a medicului ortodont, luată după evaluarea dezvoltării dentare și osoase.

Concluzii

Alignerele transparente și aparatul fix pornesc din compromisuri diferite: gutierele sunt discrete și comode la masă, dar tot rezultatul atârnă de disciplina cu care sunt purtate; aparatul fix nu depinde în aceeași măsură de cooperarea pacientului, însă se vede și impune restricții alimentare. Niciunul nu e „mai bun" în absolut, iar tipul de aparat nu decide singur reușita - o decid diagnosticul corect și priceperea medicului care conduce tratamentul. Varianta potrivită se stabilește după o evaluare completă la medicul ortodont, în funcție de tipul și complexitatea problemei dentare, de vârstă și de stilul de viață al pacientului.