Candidoza orală: de ce apar pete albe în gură și cum se tratează

Ce este candidoza orală

Gura oricui găzduiește în mod normal mai multe tipuri de bacterii și ciuperci, ținute sub control de sistemul imunitar și de restul microbilor din cavitatea bucală^[1]. Una dintre aceste ciuperci este Candida: fiecare om o are pe piele și în părți ale corpului, printre care gura și gâtul, fără să dea probleme, iar printre speciile care cresc cel mai frecvent necontrolat se află Candida albicans^[2]. Candidoza orală apare atunci când această ciupercă crește necontrolat — de exemplu pentru că imunitatea e slăbită sau bacteriile care o țin în frână sunt reduse de un tratament — în gură sau în gât^[2].

Cauze și factori de risc

Riscul de candidoză orală crește la persoanele care iau antibiotice pe termen lung, folosesc inhalatoare pentru astm sau urmează tratamente oncologice precum chimioterapia^[3]. La adulții altfel sănătoși, infecția gurii și a gâtului cu Candida e neobișnuită; cei mai expuși sunt bebelușii sub o lună, persoanele cu HIV/SIDA, diabet sau cancer, cele care iau antibiotice ori corticosteroizi — mai ales sub formă de inhalator, pentru afecțiuni precum astmul —, cele care poartă proteze dentare sau au gura uscată din cauza unor medicamente sau afecțiuni, și fumătorii^[4]. Antibioticele favorizează infecția pentru că distrug o parte din bacteriile „bune" care, în stare normală, țin Candida în frână^[1]. La persoanele cu diabet, glicemia mare hrănește direct ciuperca și îi ușurează înmulțirea^[5].

Cum se manifestă

La adulți, interiorul gurii e roșu, cu pete albe; dacă sunt șterse, lasă în urmă zone roșii care pot sângera^[3]. Leziunile sunt albe și catifelate, pe limbă și pe mucoasa gurii^[1]. Alte semne frecvente sunt crăpăturile la colțurile gurii, un gust neplăcut sau alterat, durere în gură — de exemplu o limbă sau gingii dureroase — și dificultate la mâncat sau băut^[3]. Unii oameni sângerează ușor când se periază pe dinți sau simt durere la înghițit^[1]. La bebeluși, semnul caracteristic e un strat alb pe limbă, asemănător brânzei de vaci, care nu se șterge ușor; pot apărea și puncte albe pe restul mucoasei bucale, iar copilul poate refuza suptul^[3].

Candidoza la purtătorii de proteze dentare

Candidoza orală e frecventă la bebeluși, dar și la vârstnicii care poartă proteze dentare^[3]. Protezele dentare sunt, în sine, unul dintre factorii de risc pentru candidoza gurii și a gâtului^[4], iar riscul crește dacă proteza nu se mai mulează bine pe gingii^[1]. Protezele ținute în gură peste noapte rețin resturi de mâncare și cresc riscul de infecții ale gingiilor și de carii, de aceea recomandarea e să fie scoase la culcare, dacă stomatologul nu spune altceva^[6]. Semnele de alarmă pentru o infecție fungică legată de proteză sunt gingiile foarte roșii sau care sângerează și respirația urât mirositoare — stomatologul trebuie să le diferențieze de o boală gingivală sau de o carie^[6]. Candida poate produce infecții și la colțurile gurii^[5].

Când ai nevoie de medic

Candidoza orală nu e de regulă gravă, dar la medic (medic de familie, stomatolog sau, pentru copii, pediatru) trebuie să mergi dacă sugarul are sub 4 luni și prezintă semne de candidoză, dacă simptomele nu se ameliorează după o săptămână de tratament cu gel antifungic sau dacă ai durere ori dificultate la înghițire^[3]. Dificultatea sau durerea la înghițire poate însemna că infecția s-a extins spre esofag, ceea ce se întâmplă în formele severe^[1]; candidoza esofagiană e rară la adulții sănătoși și e una dintre cele mai frecvente infecții la persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA^[4]. Dacă imunitatea e afectată — de exemplu în infecția cu HIV, în chimioterapie sau sub tratamente care suprimă imunitatea — Candida se poate răspândi mai grav, afectând alte organe^[1].

Diagnostic

De obicei, medicul sau stomatologul recunoaște candidoza orală doar privind în gură — leziunile albe, catifelate, sunt destul de caracteristice^[1]. Când diagnosticul nu e clar, se poate recolta o mostră prin răzuirea ușoară a unei leziuni, examinată apoi la microscop; dacă se suspectează extinderea infecției spre esofag, poate fi nevoie de o endoscopie, cu o cameră montată pe un tub flexibil^[1].

Tratament

Pentru formele ușoare se folosește un gel antifungic aplicat în gură, potrivit pentru adulți, copii și bebeluși peste 4 luni; cere sfatul farmacistului sau al medicului și respectă indicațiile din prospect^[3]. Dacă infecția e mai severă sau nu răspunde la gel, medicul poate prescrie o clătire cu nistatin, pastile de supt cu clotrimazol sau, pentru cazurile mai serioase, un antifungic sub formă de pastile sau sirop — fluconazol sau itraconazol^[1]. Tratamentul antifungic se administrează, în funcție de tip, ca aplicație locală (creme, pastile de supt, clătiri), ca pastile sau, în spital, intravenos, iar durata și doza depind de cât de severă e infecția^[2]. Într-o formă ușoară apărută după un tratament cu antibiotice, iaurtul sau capsulele cu lactobacili din farmacie pot ajuta la refacerea echilibrului microbian din gură, dar nu înlocuiesc tratamentul antifungic prescris de medic în formele mai severe^[1]. Candidoza orală se vindecă, de regulă, complet — dar dacă imunitatea rămâne slăbită, poate reveni sau evolua mai grav^[1].

Cum previi recidivele

Igiena orală zilnică rămâne prima măsură de prevenție: periaj de două ori pe zi, periajul gingiilor și al limbii cu o periuță moale dacă nu mai ai dinți proprii, clătirea gurii după mese și după administrarea medicamentelor — inclusiv după folosirea unui inhalator —, controale stomatologice regulate, inclusiv atunci când porți proteze, și controale periodice dacă ai o boală cronică precum diabetul^[3]. Cei cu diabet pot reduce riscul ținând glicemia sub control^[1]. Pentru purtătorii de proteze: scoate proteza pentru noapte și ține-o în apă sau într-o soluție de curățare, periaz-o dimineața și seara cu săpun moale sau cu detergent de vase (nu cu pastă de dinți, care o poate deteriora) și clătește-o cu apă rece după mese^[6]; nu continua să o porți dacă nu se mai mulează bine pe gingii — mergi la stomatolog^[3]. Fumatul e un factor de risc pentru candidoza gurii și a gâtului^[4], iar renunțarea la fumat e printre recomandările de prevenție^[3].

Concluzii

Candidoza orală e, în cele mai multe cazuri, o infecție ușoară și tratabilă, cauzată de înmulțirea necontrolată a unei ciuperci care trăiește normal în gura oricui. Recunoașterea petelor albe caracteristice, identificarea factorului care a permis infecția — un tratament recent, o proteză prost întreținută, un diabet necontrolat — și un antifungic administrat corect duc, de regulă, la vindecare completă. Atenția merită păstrată la bebelușii foarte mici, la persoanele cu imunitate slăbită și la cele la care infecția revine repetat, pentru care candidoza poate fi semnul unei probleme de sănătate mai ample care merită investigată.