Periuțele interdentare: cum le alegi și cum le folosești corect

O rutină de curățare zilnică, nu doar periaj

Rutina recomandată pentru dinți și gingii sănătoase are două părți, nu una: periaj de două ori pe zi cu pastă cu fluor și curățarea spațiilor dintre dinți în fiecare zi, cu ață dentară sau cu un alt instrument interdentar.^[1] Peria de dinți, oricât de bună, nu poate intra între doi dinți alăturați — de-aceea partea a doua nu e un moft, ci jumătatea care lipsește cel mai des.

O periuță interdentară este o perie foarte mică, cu fire subțiri prinse pe o tijă, gândită exact pentru aceste spații. Pe lista instrumentelor cu care se pot curăța spațiile dintre dinți mai intră, alături de ața dentară, bastonașele interdentare din lemn sau plastic și dispozitivele cu jet de apă, recomandarea fiind ca dispozitivul folosit să fie unul indicat de medicul dentist sau de igienistul dentar. Placa care nu e îndepărtată în fiecare zi se întărește și se transformă în tartru, pe care nu-l mai poate scoate decât o curățare profesională la cabinet, iar placa și tartrul conțin bacteriile care declanșează inflamația ce distruge gingia și țesuturile din jurul dintelui.^[2]

Boala gingiilor nu e o problemă minoră. Formele severe de boală parodontală sunt estimate la peste un miliard de cazuri în lume, iar principalii factori de risc sunt igiena orală deficitară și consumul de tutun. Boala începe cu gingii care sângerează și se umflă, iar în forma avansată gingia se desprinde de dinte și de osul care îl susține, dinții se mișcă și pot ajunge să cadă.^[3]

Periuță interdentară sau ață dentară? Ce arată studiile

Ideea că ața dentară ar fi „standardul de aur", iar periuța interdentară doar o soluție de rezervă, nu se confirmă acolo unde cele două au fost comparate direct. Într-un studiu clinic randomizat pe 372 de adulți cu gingivită moderată sau severă, care se periau cu perie manuală, adăugarea unei periuțe interdentare a redus inflamația gingivală cu 2,6% în șase săptămâni, practic cât reducerea de 2,8% obținută cu ață dentară; la cei care s-au periat doar cu peria, inflamația nu a scăzut deloc. Cel mai bun rezultat din acel studiu l-a avut însă al patrulea grup, care a folosit un dispozitiv electric cu jet de apă — o reducere de 29,1%, diferența față de celelalte trei grupuri fiind semnificativă statistic.^[4]

Un al doilea studiu randomizat, pe 189 de adulți tot cu gingivită moderată sau severă, a măsurat la patru săptămâni o reducere a inflamației gingivale de 11,3% la cei care au adăugat periuța interdentară la periaj, față de 2,8% la cei care doar s-au periat; și aici cel mai bine a ieșit dispozitivul cu jet de apă, cu 20,9%, singurele diferențe raportate ca semnificative statistic fiind ale acestuia față de celelalte două grupuri.^[5] Cele două studii dau cifre destul de diferite pentru același instrument, așa că mărimea exactă a beneficiului rămâne nesigură; ce se repetă în amândouă este că periuța interdentară adaugă ceva peste periajul simplu, fără să depășească ața dentară.

O analiză sistematică cu meta-analiză a 16 studii randomizate, însumând 1.258 de participanți cu gingivită, s-a ocupat de dispozitivele interdentare electrice — cele cu jet de lichid și cele cu mișcare mecanică. Folosite zilnic pe lângă periaj, acestea reduc semnificativ sângerarea dintre dinți, iar față de periaj plus ață dentară ajung la valori comparabile ale plăcii și ale sângerării din spațiile interdentare. Majoritatea studiilor care au urmărit și preferința pacienților au înclinat în favoarea dispozitivelor electrice. Un singur studiu din cele analizate a raportat leziuni ale țesuturilor moi, la doi participanți, din folosirea incorectă a unui dispozitiv mecanic.^[6]

Cum alegi mărimea potrivită

Periuțele interdentare se fabrică în mai multe diametre, pentru că spațiile dintre dinți nu au aceeași lărgime peste tot în gură. Acolo unde gingia s-a desprins deja de dinte, din cauza bolii parodontale, spațiul rămas este vizibil mai mare decât la un dinte sănătos.^[3] De aceea alegerea se face la cabinet, nu la raft: recomandarea este ca instrumentul interdentar folosit acasă să fie unul indicat de medicul dentist sau de igienistul dentar,^[2] care îl poate proba direct, pe gura pacientului.

Semnul că mărimea nu e cea potrivită se recunoaște ușor. Dacă periuța intră doar forțat, e prea mare pentru spațiul acela și poate răni gingia. Dacă se plimbă liber, fără să atingă pereții celor doi dinți, e prea mică și lasă placa pe loc. Multe persoane au nevoie de două sau trei mărimi diferite, pentru zone diferite ale gurii, nu de una singură pentru toată gura.

Cum o folosești corect

Periuța se introduce cu blândețe în spațiul dintre doi dinți, dinspre exterior, se mișcă înainte și înapoi de câteva ori, fără să fie forțată, apoi se trece la spațiul următor. O singură trecere pe zi prin toate spațiile este suficientă, cu condiția să fie făcută în fiecare zi: placa lăsată pe loc se întărește și devine tartru, care nu mai iese cu nicio periuță acasă.^[2] Momentul din zi contează mai puțin decât obișnuința de a nu sări peste ea.

La primele folosiri, gingia poate sângera. Sângerarea nu înseamnă că faci ceva greșit — este, dimpotrivă, semnul unei gingii deja inflamate — dar nici nu e ceva de trecut cu vederea: gingiile care sângerează la periaj, la curățarea dintre dinți sau la mușcatul unui aliment tare, gingiile dureroase și umflate și respirația urât mirositoare sunt motive de consult stomatologic.^[7] Cu alte cuvinte, nu opri curățarea din cauza sângerării, dar programează-te ca să afli de ce sângerează.

Unele semne cer un consult mai repede, nu la următorul control: gingii foarte umflate și dureroase, dinți care se mișcă sau cad, ulcerații ori pete roșii în gură, o umflătură în gură sau pe buză.^[7]

Cui îi este cu adevărat necesară

Curățarea zilnică a spațiilor dintre dinți, cu ață sau cu un alt instrument interdentar, face parte din rutina de bază a oricărei persoane cu dinți naturali, nu doar a celor care au deja o boală gingivală diagnosticată.^[1]

Este însă cu atât mai importantă pentru cei cu gingii retrase sau cu spații vizibil mai mari între dinți, pentru cei aflați în tratament pentru boală parodontală și pentru cei care poartă aparat dentar fix, unde placa se strânge în jurul pieselor lipite pe dinți și al arcului metalic. Într-un studiu pe 20 de adolescenți cu aparat fix, în care curățarea a fost făcută de un specialist, ambele modele de periuțe interdentare testate au îndepărtat placa, inclusiv din zonele greu accesibile de lângă piese, iar modelul cu firele mai înguste la mijloc a curățat mai bine decât cel cilindric obișnuit.^[8]

La primele semne de boală gingivală, tocmai aceasta este conduita: medicul dentist te învață cum să-ți cureți dinții, inclusiv cu periuțe interdentare, te sfătuiește să renunți la fumat, dacă fumezi, și te trimite la igienist pentru o curățare profesională. Abia în formele serioase se ajunge la curățare profundă sub gingie, antibiotice, extracții sau intervenție chirurgicală.^[7]

Greșeli frecvente

Prima greșeală nu ține de tehnică, ci de ritm: folosirea periuței interdentare o dată sau de două ori pe săptămână, „când îmi aduc aminte", în loc de zilnic. Placa se depune în fiecare zi, iar cea care nu e îndepărtată se întărește și ajunge tartru, care nu mai poate fi scos acasă.^[2]

A doua este renunțarea completă din cauza sângerării de la primele folosiri, în loc de un consult care să lămurească de unde vine sângerarea. A treia este folosirea aceleiași mărimi peste tot în gură, deși spațiile nu sunt identice.

A patra este păstrarea periuței mult după ce firele s-au turtit sau s-au desfăcut. Pentru peria de dinți obișnuită, recomandarea este schimbarea la trei-patru luni, sau mai devreme dacă firele s-au turtit ori s-au despletit, pentru că eficiența periei scade pe măsură ce firele se deformează;^[9] o periuță interdentară cu firele turtite sau cu tija îndoită se schimbă după același semn — când și-a pierdut forma.

A cincea este folosirea periuței interdentare ca înlocuitor al periajului. Ea este un adaos la periajul de două ori pe zi cu pastă cu fluor, nu un substitut al lui.^[1]

Concluzii

Periuța interdentară nu e un accesoriu rezervat celor cu probleme la gingii, ci un instrument la fel de justificat ca ața dentară pentru curățarea zilnică a spațiilor dintre dinți: acolo unde au fost comparate direct, reducerea inflamației gingivale a fost aproape aceeași pentru amândouă. Ce contează cu adevărat este mărimea potrivită fiecărui spațiu, stabilită împreună cu medicul dentist, și folosirea ei în fiecare zi, nu din când în când. Iar sângerarea gingiilor, la început sau mai târziu, nu se rezolvă doar cu mai multă igienă acasă — este semnul unei inflamații care merită văzută de un medic dentist.