Trebuie să dorm cu proteza dentară scoasă noaptea?

De ce mulți oameni dorm cu proteza în gură

Pierderea totală a dinților rămâne frecventă la nivel mondial: la persoanele de 60 de ani sau mai mult, prevalența edentației complete este estimată la aproximativ 23%, adică aproape 1 din 4^[1]. Pentru mulți purtători, proteza a devenit o parte atât de firească a feței încât scoaterea ei seara li se pare inutilă sau incomodă. Alții se tem să nu o spargă, să nu o rătăcească în timpul nopții sau le este jenă să fie văzuți fără dinți de partener. Există și pacienți cărora nimeni nu le-a explicat clar, la momentul în care au primit proteza, că aceasta nu se poartă peste noapte.

Ce spun recomandările pentru pacienți

Indicația e explicită, nu lăsată la alegerea fiecăruia. Serviciul public de sănătate britanic (NHS) recomandă scoaterea protezei în fiecare seară și păstrarea ei peste noapte în apă, într-o pungă de plastic cu vată umedă, într-o soluție de curățare pentru proteze sau într-o cutie specială pentru proteze. Același ghid spune să nu porți proteza peste noapte decât dacă medicul dentist îți recomandă expres acest lucru, pentru două motive: resturile de mâncare prinse sub proteză cresc riscul de infecție a gingiei și de carie la dinții naturali rămași, iar o proteză lăsată în gură în timpul somnului aduce și un risc de înecare^[2]. Aceeași indicație apare și în materialele pentru pacienți ale Institutului Național american pentru Îmbătrânire: proteza se scoate din gură noaptea și se pune în apă sau într-un lichid de curățare pentru proteze^[3].

Ce se întâmplă pe proteza purtată fără pauză

Proteza nu este o suprafață inertă. O analiză sistematică și meta-analiză a 32 de studii despre microbiomul oral al purtătorilor de proteză arată că flora de pe protezele acrilice se modifică în timp: cantitatea de Candida albicans crește progresiv de la inserarea protezei până la nouă luni, împreună cu alte bacterii formatoare de biofilm, iar în cazurile de stomatită de proteză apare un dezechilibru clar al florei, cu mai multă Candida albicans și mai puțini microbi comensali. Autorii atrag atenția că rezultatele variază mult între studiile incluse, dar concluzia practică e constantă: curățarea zilnică și controalele profesionale regulate sunt necesare pentru a ține colonizarea microbiană sub control^[4]. Cu cât proteza rămâne mai mult timp neîntreruptă în gură, inclusiv pe durata nopții, cu atât biofilmul are mai mult timp să se dezvolte, iar resturile de mâncare rămân prinse între proteză și gingie^[2].

Stomatita de proteză, riscul cel mai documentat

Cea mai frecventă consecință a îngrijirii deficitare și a purtării continue a protezei este stomatita de proteză, o inflamație cronică a mucoasei acoperite de proteză, cauzată în principal de un biofilm de Candida albicans. O recenzie narativă dedicată acestei afecțiuni arată că ea apare la 17%–75% dintre purtătorii de proteză, cu o ușoară predominanță la femeile în vârstă, iar printre factorii favorizanți enumerați explicit se află igiena deficitară a gurii și a protezei, purtarea protezei pe termen lung, o proteză care nu se mai mulează bine pe gingie și porozitatea rășinii acrilice. Printre măsurile de bază pentru tratarea și prevenirea ei, autorii menționează explicit evitarea purtării protezei pe timpul nopții, alături de protocoalele de igienă a gurii și a protezei, ajustarea sau refacerea protezelor care nu se mai adaptează, renunțarea la fumat și tratamentul antifungic local sau general atunci când infecția este deja instalată^[5].

La vârstnici și la persoanele dependente de îngrijire, miza e mai mare

La persoanele vârstnice fragile sau care au nevoie de îngrijire de lungă durată, consecințele unei igiene bucale și a protezei deficitare pot trece dincolo de o inflamație locală. O trecere în revistă a 87 de studii despre sănătatea orală și funcția de deglutiție la vârstnici — în mare parte studii observaționale — arată că pierderea dinților, igiena deficitară a protezei, forța redusă de mușcare și gura uscată se asociază constant cu malnutriția, cu pneumonia de aspirație și cu un risc crescut de deces, în timp ce intervențiile care includ îngrijirea profesională a cavității bucale, ajustarea protezelor și reabilitarea deglutiției au dus la scăderea ratelor de pneumonie și la o stare de nutriție mai bună^[6]. Pentru un pacient fără alte boli grave, câștigul zilnic este mai ales confortul gingiei și prevenirea unei inflamații frecvente; la o persoană vârstnică, dependentă sau cu boli cronice, igiena zilnică a protezei devine o măsură care contează pentru starea generală, nu doar pentru cea dentară.

Cum îngrijești proteza corect, în fiecare seară

Rutina recomandată de ghidurile dentare este simplă și trebuie repetată zilnic, nu doar atunci când proteza „se simte murdară”:

• Scoate proteza din gură în fiecare seară, înainte de culcare, și las-o afară până dimineață^[2].
• Clătește-o mai întâi cu apă, ca să îndepărtezi resturile de mâncare și adezivul rămas^[7].
• Periază apoi toate suprafețele protezei cu o periuță cu peri moi și un produs de curățare neabraziv, ca să nu zgârii materialul^[8]. Merge și un săpun neutru sau detergent lichid de vase, dar nu pastă de dinți obișnuită, care poate deteriora proteza^[2].
• Curăță proteza deasupra unui lavoar umplut cu apă sau peste un prosop: dacă îți scapă din mână, se poate sparge^[2].
• Peste noapte, ține proteza în apă sau într-o soluție de curățare pentru proteze — în apă își păstrează forma, rămâne elastică și nu se usucă. Niciodată în apă fierbinte sau clocotită, pentru că se poate deforma^[7].
• Soluțiile de curățare pentru proteze nu se folosesc cu proteza în gură^[7].
• Dimineața, înainte de a pune proteza, periază-ți gingiile, limba și cerul gurii cu o periuță moale, ca să stimulezi circulația în țesuturi și să îndepărtezi placa bacteriană^[8]; dinții naturali rămași se periază dimineața și seara cu pastă de dinți cu fluor^[2].
• Clătește proteza cu apă rece după mese, ca să îndepărtezi resturile de mâncare^[2].

Dacă folosești adeziv, el poate aduce stabilitate unei proteze care se fixează bine, dar nu rezolvă o proteză care nu se mai mulează — aceea trebuie recăptușită sau refăcută de medicul dentist, altfel pot apărea leziuni ale mucoasei^[7].

Greșeli frecvente de îngrijire

Câteva obiceiuri întâlnite des la purtătorii de proteze pot face mai mult rău decât bine:

• Curățarea cu pastă de dinți obișnuită — ghidul pentru pacienți recomandă să nu folosești pasta de dinți pe proteză, pentru că o poate deteriora^[2]; un produs neabraziv și o periuță moale curăță fără să zgârie suprafața^[8].
• Apa fierbinte sau clocotită, folosită pentru „dezinfecție” — deformează proteza^[7].
• Înălbitorul și praful de curățat de uz casnic — pot deteriora materialul protezei^[7].
• Purtarea protezei non-stop, din comoditate — resturile de mâncare rămase sub proteză cresc riscul de infecție a gingiei^[2], iar purtarea îndelungată, fără pauză, se numără printre factorii care favorizează stomatita de proteză^[5].
• Amânarea controalelor dentare ani la rând — proteza se poate slăbi pe măsură ce gingia și osul maxilar se retrag sau își schimbă forma cu vârsta, așa că una care s-a potrivit perfect la început poate ajunge, câțiva ani mai târziu, să frece^[2].

Când trebuie mers la medicul dentist

Dincolo de rutina zilnică, există semne care arată că proteza însăși trebuie evaluată, nu doar curățată mai bine. Printre situațiile în care o proteză ar trebui verificată pentru recăptușire sau refacere se află: iritația sau inflamația cronică a mucoasei de sub proteză, inclusiv ulcerații sau o stomatită cu Candida care nu răspunde la tratament; nevoia de adeziv pentru ca proteza să stea sau pentru a putea mânca, ori folosirea adezivului mai mult de o dată pe zi; o proteză care nu mai este stabilă în gură, s-a decolorat, a crăpat, s-a spart sau are dinți lipsă; și simpla trecere a mai mult de cinci ani de la confecționarea ei^[7]. Merită cerut un control și dacă proteza face zgomot când vorbești, dacă alunecă sau simți că nu se mai potrivește, dacă doare, dacă e uzată ori ruptă, sau dacă gingiile sunt foarte roșii și sângerează și apare miros neplăcut din gură — semne care pot arăta o boală a gingiei, o infecție fungică sau o carie^[2]. Gura se schimbă în timp, așa că proteza poate avea nevoie de ajustări sau de înlocuire, iar acestea se lasă medicului dentist, nu se fac acasă^[3].

La o persoană vârstnică dependentă de altcineva pentru îngrijire — internată, cu mobilitate redusă sau cu afectare cognitivă — scoaterea și curățarea protezei în fiecare seară ar trebui tratate ca parte din îngrijirea de bază, nu ca un detaliu de confort: igiena deficitară a protezei la acești pacienți se numără printre factorii asociați constant cu pneumonia de aspirație^[6].

Concluzii

Scoaterea protezei dentare peste noapte nu este un moft stomatologic: e recomandarea constantă a ghidurilor pentru pacienți și a literaturii despre stomatita de proteză. Lăsată afară, curățată și ținută în apă sau în soluție dedicată, proteza își păstrează forma, iar mucoasa nu mai stă toată noaptea sub un biofilm în creștere și sub resturi de mâncare. Pentru majoritatea oamenilor, câștigul este confortul gingiei și prevenirea unei inflamații frecvente, dar ușor de evitat; pentru persoanele vârstnice sau cu boli cronice, aceeași rutină simplă face parte dintr-o igienă orală care contează pentru sănătatea generală. Dacă proteza nu mai stă bine fără adeziv sau dacă observi o inflamație care nu trece, discuția cu medicul dentist nu trebuie amânată. Singurul motiv pentru care proteza ar rămâne în gură noaptea este o indicație expresă a medicului dentist.