Depistarea precoce a cancerului oral: ce caută dentistul la control

Ce este examenul de depistare a cancerului oral

Examenul de depistare a cancerului oral nu este o analiză de sânge și nu cere aparatură specială. Este o examinare clinică a feței, gâtului, buzelor, întregii cavități bucale și a zonei din spatele gurii, pe care medicul dentist o poate face în câteva minute, în cadrul unui control obișnuit. Este nedureros, iar dacă medicul observă ceva neobișnuit, recomandă investigații suplimentare sau trimite pacientul către un specialist^[1].

La nivel mondial, cancerele buzei și ale cavității bucale, împreună cu cele ale orofaringelui, se află pe locul 13 ca frecvență între toate tipurile de cancer. Numai pentru cancerele buzei și ale cavității bucale au fost estimate, în 2022, aproximativ 390.000 de cazuri noi și peste 188.000 de decese. Boala este mai frecventă la bărbați și la vârste mai înaintate și mai des letală la bărbați decât la femei^[2].

Un lucru merită spus clar, pentru că se confundă des: nu există, pentru cancerul oral, un program organizat de screening al populației, așa cum există pentru cancerul de col uterin. În Statele Unite, medicii nu recomandă testarea de rutină a persoanelor fără simptome, pentru că nu există examinări simple sau analize de sânge care să găsească aceste cancere precoce, și nici un test aprobat pentru depistarea virusului papiloma uman (HPV) în gât. Asta nu înseamnă că leziunile precoce nu se pot găsi: multe leziuni precanceroase și cancere mici din gură și din gât sunt descoperite tocmai la examinările orale de rutină făcute de un dentist sau de un medic, ori prin autoexaminare, iar găsirea lor cât sunt mici lasă mai multe opțiuni de tratament^[3].

Cum decurge examinarea la cabinet

Un protocol descris în literatura de specialitate reduce examinarea la trei pași simpli: întrebări despre obiceiurile de fumat și de consum de alcool, inspecția vizuală a limbii și a structurilor din cavitatea bucală — planșeul bucal, obraji, palat, gingii — și palparea ganglionilor limfatici de la gât. Dacă apar semne de leziune precanceroasă sau de cancer, pasul următor este trimiterea către o evaluare stomatologică de specialitate. Examinarea poate fi făcută de rutină nu doar de medicul dentist, ci și de medicul de familie^[4].

Cât de bine funcționează acest pas simplu depinde însă de cât durează și de cât de sistematic este făcut. Într-un studiu controlat randomizat, 49 de dentiști, specialiști și studenți au căutat 10 leziuni orale simulate, desenate în cavitatea bucală a unui voluntar, purtând ochelari care urmăreau direcția privirii. Cei care au folosit o tehnică de examinare standardizată, pas cu pas, au găsit 85,4% dintre leziuni, față de 78,8% la examinarea obișnuită, iar diferența a venit din cât de completă a fost parcurgerea cavității bucale. Numărul leziunilor găsite a fost legat direct de durata examinării, iar autorii recomandă ca o astfel de examinare să dureze cel puțin 5 minute^[5].

Metodele auxiliare cu lumină sau coloranți — ce spun dovezile

Unii dentiști și medici, mai ales la pacienții cu risc crescut, pot folosi și alte metode în completarea examenului vizual: un colorant care se fixează mai intens pe țesutul anormal, o lumină specială sub care țesutul modificat se vede altfel, sau recoltarea de celule de pe o zonă suspectă cu o periuță aspră, pentru a fi analizate la microscop. Când se vede o zonă anormală, aceste metode pot ajuta la decizia de biopsie și la alegerea locului din care se ia țesut. Unii medici recomandă și autoexaminarea lunară în oglindă, urmărind pete albe, răni sau umflături — lucru cu atât mai important pentru cine folosește sau a folosit tutun și pentru cine consumă frecvent alcool^[3].

O analiză sistematică a 17 studii publicate între 2015 și 2025 a comparat mai multe tehnologii auxiliare (imagistica în bandă îngustă, dispozitivele de fluorescență, sistemele bazate pe chemiluminescență și colorantul albastru de toluidină) cu examinarea clasică, sub lumină albă, folosind biopsia drept referință. Rezultatele au variat mult între studii și nu au existat studii randomizate, ceea ce limitează concluziile; imagistica în bandă îngustă a părut cea mai promițătoare, dar pentru folosire de către specialist. Concluzia autorilor a fost că niciuna dintre aceste metode auxiliare nu pare potrivită pentru depistarea de masă sau pentru folosirea de către dentistul generalist^[6]. Cu alte cuvinte, nu aparatul face depistarea precoce, ci examinarea clasică, atentă și completă.

Semnele pe care le caută medicul — și pe care le poți observa tu

Pot fi semne de cancer oral: o rană, o iritație, o umflătură sau o zonă îngroșată în gură, pe buză sau în gât; o pată albă sau roșie în gură; o durere de gât persistentă sau senzația că ceva a rămas blocat în gât; răgușeala sau pierderea vocii; un nodul la gât; dificultatea de a mesteca, de a înghiți sau de a vorbi; dificultatea de a mișca maxilarul sau limba; o umflătură a maxilarului din cauza căreia proteza nu se mai fixează bine; durere sau sângerare în gură; amorțeala limbii sau a altor zone din gură; durere de ureche^[1]. Se adaugă dinții care se mișcă fără o cauză dentară clară^[7].

Regula practică este simplă: dacă oricare dintre aceste semne durează mai mult de două săptămâni, trebuie arătat medicului dentist sau medicului de familie, pentru că cancerul oral se poate răspândi repede și depistarea timpurie contează^[1][7]. Multe dintre aceste semne pot fi date și de alte boli — dar asta se stabilește la cabinet, nu acasă^[3].

Cine are risc mai mare

Fumatul, sub orice formă — țigarete, pipă, trabuc, țigarete electronice, tutun de mestecat sau prizat — crește riscul, la fel și consumul abundent de alcool; riscul crește și mai mult când cele două se combină. Infecția cu virusul papiloma uman (în special tipul 16) este legată de cancerele orale, iar cele mai multe cancere din zona gâtului din spatele gurii sunt cauzate de HPV; numărul cancerelor orale HPV-pozitive a crescut în ultimii ani. Riscul crește cu vârsta, cele mai multe cazuri apărând după 40 de ani, iar boala afectează de peste două ori mai mulți bărbați decât femei. Expunerea la soare este un factor de risc specific pentru cancerul de buză, o alimentație săracă în fructe și legume a fost asociată cu un risc mai mare, iar persoanele cu anumite defecte genetice moștenite au un risc ridicat^[1].

Printre cauzele principale se numără și mestecatul nucii de areca (betel), iar în America de Nord și în Europa infecțiile cu HPV sunt responsabile de o proporție în creștere a cancerelor orale la persoanele tinere^[2]. Un cancer de cap sau de gât în antecedente crește de asemenea riscul^[7].

De ce examinarea nu se face mereu — și cum o ceri tu

Chiar dacă dentiștii își recunosc rolul în depistarea precoce, pasul nu e mereu parcurs. Într-un studiu pe 263 de dentiști din Ankara (Turcia), 78% au fost de acord că dentistul are un rol important în reducerea mortalității prin cancer oral, dar doar 17,5% au declarat că fac o examinare de rutină pentru cancer oral la fiecare pacient, iar doar 27,7% examinau sistematic zonele anatomice cu risc crescut, deși recunoșteau rolul fumatului și al alcoolului. Mai mult, 36,9% preferau să urmărească în timp o leziune, în loc să trimită pacientul imediat mai departe. Autorii au concluzionat că între gradul ridicat de conștientizare și ce se face efectiv la cabinet rămâne o distanță considerabilă^[8].

Rezultatul practic pentru pacient: dacă fumezi, consumi frecvent alcool sau ai peste 40 de ani, poți cere explicit medicului dentist, la următorul control, să îți examineze toată cavitatea bucală — limba, inclusiv marginile și fața de dedesubt, planșeul bucal, obrajii, palatul, gingiile — și ganglionii de la gât. Nu presupune automat că s-a făcut deja: durează câteva minute și nu are nevoie de aparatură.

Concluzii

Examinarea pentru depistarea precoce a cancerului oral este simplă, nedureroasă și rapidă, iar locul ei firesc este controlul stomatologic de rutină. Nu există o analiză de sânge și nici un program organizat de screening al populației, iar metodele auxiliare cu lumină sau coloranți nu s-au dovedit potrivite pentru folosirea de rutină — ce rămâne, și ce funcționează, este o examinare atentă și completă, de câteva minute. Orice rană, pată sau nodul care nu trece în mai mult de două săptămâni merită arătat unui medic, iar persoanele cu risc crescut — fumători, consumatori frecvenți de alcool, peste 40 de ani — pot cere explicit acest tip de verificare la cabinet.