Lichenul plan oral: ce este, de ce apare și cum se tratează

Ce este lichenul plan oral

Lichenul plan este o boală inflamatorie cronică a pielii, iar lichenul plan oral este forma care apare în gură. Jumătate dintre persoanele cu lichen plan al pielii au și leziuni bucale, dar boala poate apărea și numai în gură, fără nimic pe piele.^[1] În afara gurii, lichenul plan mai poate da zone fără păr pe scalp, unghii subțiate și cu striuri sau leziuni pe organele genitale — și poți avea doar una dintre aceste manifestări.^[2]

Boala are mai multe forme, adesea amestecate între ele: forma reticulară, cu un desen alb fin, ca o dantelă, pe interiorul obrajilor, care deseori nu dă niciun simptom; forma erozivă, cu zone roșii și ulcerații, care afectează cel mai des gingiile și buzele și poate fi foarte dureroasă; și forma de tip placă, cu zone albe groase, întâlnită mai ales la fumători.^[1] Liniile albe în rețea se numesc striurile lui Wickham, iar forma de tip placă este cea mai rară dintre cele trei.^[3] Lichenul plan afectează aproximativ 1-2% din populația adultă, de obicei după 45 de ani — vârsta medie la diagnostic este între 50 și 60 de ani — și puțin mai des femeile decât bărbații.^[1]

Cauze și factori declanșatori

Cauza exactă a lichenului plan oral nu este pe deplin elucidată. Mecanismul cunoscut este un răspuns imun greșit dirijat: limfocitele T citotoxice atacă celulele mucoasei bucale și întrețin inflamația.^[1] În majoritatea cazurilor boala este idiopatică — fără o cauză externă identificabilă. Există însă și reacții lichenoide, care arată la fel, provocate de factori externi: medicamente (cel mai des sărurile de aur, dar și unele antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, antimalarice, medicamente pentru tensiunea arterială și pentru bolile de inimă sau antiretrovirale), alergeni de contact din materialele dentare de obturație (mercur, nichel, aur, rezine, acrilați) ori din pasta de dinți — în special cea aromatizată cu mentă — și infecția cu virusul hepatitei C.^[1] Identificarea cauzei unei reacții lichenoide este adesea dificilă, dar, când reușește, leziunile se vindecă după îndepărtarea factorului.^[3] Stresul psihosocial și traumatismele mecanice locale repetate — mușcarea obrazului, marginea aspră a unei lucrări dentare — pot declanșa leziunile.^[1] Boala nu se transmite de la o persoană la alta: nu o iei de la altcineva și nu o dai nimănui.^[2]

Cum se manifestă

Forma reticulară poate să nu dea niciun simptom și este descoperită întâmplător, la un control stomatologic.^[1] Când apar simptome, cele mai frecvente sunt senzația de arsură sau de usturime în gură, mai pronunțată la mâncat și la băut, petele albe pe gingii, pe limbă sau pe interiorul obrajilor și gingiile dureroase.^[2] În forma erozivă, disconfortul la mâncat și la băut este regula, mai ales la alimente foarte calde sau foarte reci, acide, aspre ori condimentate; când apar ulcerații, durerea poate fi prezentă și în afara meselor. Deseori periajul dinților devine dureros — atunci ajută o periuță moale și o pastă de dinți blândă, cu cât mai puține arome și aditivi.^[3]

Evoluția este imprevizibilă: boala se poate stinge în câteva luni sau poate persista zeci de ani, cu sau fără tratament, cu perioade de liniște și de recădere. Ulcerațiile pot fi severe — uneori mâncatul devine atât de neplăcut încât alimentația nu mai este suficientă — iar vindecarea lor poate lăsa cicatrici.^[1]

Riscul de cancer oral

Organizația Mondială a Sănătății clasifică lichenul plan oral drept afecțiune cu potențial malign: riscul de carcinom scuamocelular oral este mic, dar real — până la 2% din leziuni, conform unei treceri în revistă a literaturii publicate în 2024.^[4] Cifrele diferă în funcție de forma bolii. Un studiu retrospectiv desfășurat într-un singur centru, pe 1.920 de pacienți investigați histologic pentru suspiciune de lichen plan oral, a găsit o rată globală de transformare malignă de 1,39% într-un interval mediu de 5,8 ani, dar de 5,98% la pacienții cu forma erozivă.^[5] Un alt studiu retrospectiv, pe 555 de pacienți cu lichen plan oral sau cu leziuni lichenoide confirmate prin biopsie, într-un singur centru din Canada, a constatat că 3,2% au evoluat spre displazie epitelială (1,8%) sau spre carcinom scuamocelular (1,4%), iar riscul a fost semnificativ mai mare la forma de tip placă și la leziunile de pe limbă.^[6]

Fumatul, alcoolul și tutunul mestecat cresc riscul de cancer oral la persoanele cu lichen plan oral, de aceea renunțarea la ele este recomandată explicit; cancerul apare mai probabil la cei care au avut mult timp ulcerații dureroase sau gingii inflamate și iritate.^[7] Toate persoanele cu lichen plan oral au nevoie de evaluări periodice, atât pentru a verifica dacă tratamentul funcționează, cât și pentru a urmări apariția unor modificări suspecte.^[3] Ulcerațiile care nu se vindecă și nodulii care cresc în dimensiune trebuie biopsiați.^[1] Dacă leziunile nu răspund la tratament sau dacă observi o schimbare importantă, cere o reevaluare fără să aștepți controlul programat.^[3]

Diagnostic

Diagnosticul se pune de obicei după aspectul clinic al leziunilor, la examinarea făcută de medicul stomatolog sau de dermatolog.^[1] De regulă este recomandată și o biopsie — prelevarea unei bucăți mici de țesut, examinată apoi la microscop — pentru a stabili diagnosticul cu certitudine și pentru a exclude alte boli.^[3] Biopsia ajută mai ales la deosebirea lichenului plan de afecțiunile care îi seamănă: reacțiile lichenoide la medicamente sau la materiale dentare, lupusul eritematos oral și cancerul oral. În unele cazuri se adaugă imunofluorescența directă pe fragmentul prelevat.^[1]

Tratament

Lichenul plan oral este o boală cronică, care poate fi controlată, dar nu eliminată. Scopul tratamentului este să transforme formele erozive sau ulcerative, care dau simptome, în forma reticulară, fără simptome, iar apoi să țină boala sub control — de obicei este nevoie de un tratament de întreținere, pentru că recăderile sunt frecvente.^[3] Nu există un tratament curativ: terapia se recomandă pentru a împiedica agravarea, pentru a reduce episoadele de acutizare și pentru a ușura simptomele.^[7]

Forma reticulară, fără simptome, de multe ori nu are nevoie de niciun tratament, doar de observare periodică; formele erozivă și ulcerativă se controlează de obicei cu corticosteroizi aplicați local, iar în unele cazuri medicul poate prescrie corticosteroizi pe cale generală sau alte medicamente.^[3] Corticosteroidul local se administrează ca picături, pastă adezivă dentară, gel sau spray; pe gingii, poate fi ținut câteva ore într-o gutieră. Mai există injecții locale cu corticosteroid și clătiri bucale cu dexametazonă sau cu un inhibitor de calcineurină (ciclosporină ori tacrolimus), care se scuipă după clătire. În cazurile severe se pot folosi corticosteroizi pe cale generală.^[1]

Primul pas, când este posibil, este identificarea și îndepărtarea factorului care a provocat o reacție lichenoidă: un medicament început în lunile anterioare sau un alergen de contact descoperit prin teste epicutanate. Majoritatea oamenilor își controlează satisfăcător simptomele cu măsuri simple — igienă orală meticuloasă, periajul dinților și al gingiilor, vizite regulate la stomatolog, renunțarea la fumat și, dacă pasta de dinți obișnuită irită mucoasa, înlocuirea ei cu una fără lauril sulfat de sodiu.^[1] O trecere în revistă narativă a literaturii, publicată în 2024, arată că tratamentul se bazează în principal pe corticosteroizi, dar că terapii mai noi — curcumina, retinoizii, terapia cu laser — sunt folosite tot mai des pentru eficiența lor și pentru efectele adverse mai reduse, chiar dacă datele pe termen lung încă lipsesc.^[4]

Ce poți face acasă

Câteva măsuri simple reduc disconfortul zilnic: evită alimentele sărate, condimentate și acide, precum și alcoolul, dacă îți irită gura; periază-ți dinții cu grijă, de două ori pe zi, ca să păstrezi gingiile sănătoase; folosește o apă de gură fără alcool, dacă cea obișnuită te irită.^[2] Un stil de viață sănătos — alimentație echilibrată, mișcare și reducerea stresului — ajută și el.^[3]

Concluzii

Lichenul plan oral este o afecțiune cronică, necontagioasă, care se manifestă printr-un desen alb dantelat, zone roșii sau ulcerații în gură. Nu are tratament curativ, dar simptomele pot fi controlate, de obicei cu corticosteroizi aplicați local. Pentru că este clasificat drept afecțiune cu potențial malign, fiecare persoană diagnosticată are nevoie de evaluări periodice pe termen lung — singura cale prin care o schimbare suspectă poate fi depistată din timp.