Gingivita de sarcină: de ce sângerează gingiile și cum se tratează

Ce este gingivita de sarcină și de ce apare

Gingivita este o inflamație a gingiilor, provocată în mod obișnuit de placa bacteriană rămasă pe dinți din cauza periajului sau a folosirii aței dentare insuficiente^[1]. În sarcină, aceeași cantitate de placă poate declanșa o reacție mult mai puternică: nivelurile crescute de estrogen și progesteron accentuează inflamația gingivală^[2], cresc permeabilitatea vaselor de sânge, schimbă microbiota de sub marginea gingiei și modifică apărarea imună locală^[3]. Practic, gingia devine mai sensibilă la un nivel de iritație pe care înainte de sarcină îl tolera fără probleme.

Fenomenul nu este specific doar sarcinii — aceiași hormoni influențează gingiile și la pubertate, și înainte de menstruație, prin mecanisme asemănătoare: efectul lor asupra răspunsului imun, asupra compoziției bacteriene a gurii, asupra densității osoase și asupra unor enzime precum colagenaza^[2]. Un studiu observațional pe 100 de femei însărcinate a găsit că nivelurile crescute de estrogen și progesteron se asociază semnificativ cu severitatea modificărilor de la nivelul gurii, că obiceiurile de igienă orală contează și ele, în schimb frecvența vărsăturilor nu a ieșit un factor important^[4].

Cum se manifestă și cât de frecventă este

Semnele tipice sunt gingii roșii, umflate și sensibile, care sângerează ușor la periaj, la folosirea aței dentare sau la alimente tari^[1][5]. Netratată, inflamația poate ajunge la respirație urât mirositoare, retragerea gingiei, dinți care se mișcă și chiar pierderea unui dinte^[5]. La nivel mondial, bolile parodontale sunt printre cele mai frecvente afecțiuni orale, iar forma lor de început — gingivita — se recunoaște tocmai prin gingii care sângerează sau sunt umflate^[6]. În sarcină, gingivita poate afecta până la 75% dintre femei^[3].

Sângerarea gingiilor în sarcină are și o componentă care nu ține de placă: țesuturile gingiei și ale nasului se usucă, iar vasele de sânge se dilată și ajung mai aproape de suprafață, așa că sângerează mai ușor^[7].

La o parte dintre femei apare o creștere localizată a țesutului gingival, numită în medicină granulom piogenic și cunoscută popular ca „tumoră de sarcină"^[2]. Epulis gravidarum, cum o numesc studiile, este mai rară decât gingivita, dar reflectă la fel de bine efectul schimbărilor hormonale și inflamatorii din sarcină^[3]. Denumirea sperie degeaba: „tumoră" înseamnă aici o creștere de țesut, nu o formă de cancer. Chiar așa, orice umflătură sau nodul nou apărut în gură ori pe buză trebuie văzut de medicul stomatolog, ca să fie deosebit de alte leziuni ale mucoasei^[5].

Legătura cu sănătatea sarcinii: ce arată studiile

Pentru că bacteriile parodontale și substanțele inflamatorii pot ajunge în circulația sangvină și pot influența mediul feto-placentar, cercetătorii au investigat dacă boala parodontală netratată este legată de complicații precum nașterea prematură, greutatea mică la naștere, preeclampsia sau diabetul gestațional^[3]. Unele studii sugerează o asociere între boala parodontală a mamei și riscul ca bebelușul să se nască prea devreme și prea mic^[8], însă, după numeroase cercetări epidemiologice, rezultatele rămân eterogene și neconcludente, iar beneficiul tratării bolii parodontale asupra evoluției sarcinii este incert^[3].

O analiză a literaturii pe această temă descrie boala parodontală a mamei ca un factor de risc modificabil — adică unul asupra căruia se poate interveni — și arată că, deși inflamația parodontală poate crește nivelul citokinelor și al endotoxinelor bacteriene din sânge, sunt necesare studii bine construite pentru a stabili cât de mare este beneficiul tratamentului^[9]. Concluzia actuală nu este că gingivita „cauzează" nașterea prematură, ci că merită tratată în primul rând pentru sănătatea gurii, iar posibilul beneficiu asupra sarcinii rămâne un subiect de cercetare.

Cum se tratează gingivita în timpul sarcinii

În formele de început, igiena zilnică corectă acasă poate readuce gingiile la normal^[1]. Placa întărită — tartrul — nu se mai poate însă îndepărta prin periaj: doar printr-o curățare profesională făcută de medicul stomatolog sau de igienistul dentar, iar în boala parodontală propriu-zisă e nevoie de tratament la cabinet, care poate include detartraj cu igienizarea suprafeței rădăcinii și, uneori, o soluție antiseptică prescrisă^[1].

Curățarea mecanică și, atunci când este nevoie, soluțiile antiseptice sau antibioticele alese cu grijă sunt considerate opțiuni sigure în sarcină; tratamentul se concentrează pe controlul inflamației, pe confort și pe reducerea iritanților locali^[3]. Tratamentul non-chirurgical al gingiilor făcut în trimestrul al doilea este descris ca sigur și ar putea reduce ușor riscul de naștere prematură și de greutate mică la naștere, deși rezultatele diferă între studii^[9]. Momentul se alege în funcție de etapa sarcinii, iar trimestrul al doilea este considerat cel mai potrivit pentru majoritatea procedurilor stomatologice^[10]. Ideal ar fi ca problemele gingivale să fie rezolvate încă înainte de concepție — prevenția și tratarea timpurie rămân cele mai eficiente^[3].

Nu amâna un control stomatologic din cauza sarcinii. În România mergi la medicul stomatolog direct, fără trimitere; spune-i că ești însărcinată și în ce săptămână te afli, ca să poată alege momentul și tipul tratamentului, iar dacă ai o sarcină cu risc, întreabă și medicul care o urmărește dacă există vreo restricție în cazul tău. Colaborarea între medicul stomatolog și ceilalți medici care te îngrijesc este, de altfel, exact ce recomandă literatura medicală^[3].

Ce poți face acasă

Îngrijirea zilnică rămâne cea mai importantă măsură, exact ca în afara sarcinii:

• Periaj de cel puțin două ori pe zi cu pastă de dinți cu fluor; după periaj scuipă, dar nu clăti gura cu apă^[5].
• O periuță moale ajută dacă gingiile sângerează^[7].
• Curățare zilnică între dinți, cu ață dentară sau cu periuțe interdentare^[1][5].
• Controale stomatologice și igienizări regulate — cu atât mai mult în sarcină^[5].
• Fără tutun, sub nicio formă: fumatul este cel mai important factor de risc pentru boala gingivală^[1][5].
• Hidratare bună, utilă și pentru alte manifestări frecvente ale sarcinii, precum uscăciunea gingiilor și a mucoasei nazale^[7].

Nu renunța la periaj și la curățarea între dinți din cauză că gingiile sângerează: placa lăsată pe dinți este exact ce le irită^[5], iar în formele de început inflamația se retrage cu igienă zilnică atentă^[1]. Dacă sângerarea nu se reduce în ciuda unei igiene corecte, problema se rezolvă la cabinet, nu acasă.

Când trebuie să mergi la medicul stomatolog

Cere o programare dacă gingiile sângerează la periaj sau la alimente tari, dacă sunt dureroase și umflate sau dacă ai respirație urât mirositoare persistentă^[5]. Ai nevoie de o consultație urgentă dacă apar semne mai severe: gingii foarte dureroase și umflate, dinți care se mișcă sau cad, ulcerații ori pete roșii în gură, o umflătură în gură sau pe buză^[5].

Boala parodontală din sarcină este adesea trecută cu vederea la controalele obișnuite de sarcină, deși evaluarea sănătății orale, consilierea și tratamentul la timp ar merita să facă parte din urmărirea sarcinii^[9]. Până când asta devine o rutină, inițiativa rămâne a ta: o programare la stomatolog în primele luni de sarcină este una dintre cele mai simple măsuri de îngrijire pe care le poți lua.

Concluzii

Gingivita de sarcină este frecventă, are o explicație hormonală clară și se ține sub control cu igienă orală atentă și controale stomatologice pe parcursul sarcinii. Sângerarea la periaj sau o umflătură apărută pe gingie nu sunt motive de panică, dar nici de ignorat: mergi la medicul stomatolog, spune-i că ești însărcinată și lasă-l pe el să decidă ce tratament e potrivit și în ce moment al sarcinii. Grija față de gingii în această perioadă este, înainte de toate, grijă față de propria sănătate orală pe termen lung.