Sunt periculoase obturațiile de amalgam? Ce spun dovezile despre mercur

Ce este amalgamul dentar și de ce conține mercur

Amalgamul dentar este un material de obturație folosit de peste 150 de ani pentru a trata cariile. Este un amestec de mercur lichid (elemental) și o pulbere de aliaj compusă din argint, staniu și cupru — aproximativ jumătate din greutatea unei obturații de amalgam este mercur elemental. Mercurul e folosit tocmai pentru că, fiind lichid la temperatura camerei, se leagă bine de pulberea de aliaj și ține particulele împreună, formând o obturație dură și durabilă^[1].

Denumirea populară de „plombă de argint" vine doar din aspectul argintiu al materialului și nu descrie corect ce conține el, așa că folosirea acestui termen nu este recomandată^[1].

Mercurul din obturații e la fel ca cel din pește?

Nu. Există mai multe forme chimice de mercur, iar corpul le tratează diferit. Mercurul din amalgamul dentar este mercur elemental, care eliberează vapori absorbiți mai ales prin plămâni. Mercurul din pește este metilmercur, o formă organică, absorbită mai ales prin tubul digestiv. Studii recente arată că mercurul anorganic din amalgam și cel organic din alimente se pot transforma unul în celălalt în organism, ceea ce face dificilă separarea completă a efectelor lor^[1].

Mercurul elemental este de obicei inofensiv dacă este atins sau înghițit, pentru că trece prin stomac și intestine fără să fie absorbit semnificativ. Pericolul apare când ajunge în aer sub formă de picături fine și este inhalat — o situație clasică e încercarea de a aspira cu aspiratorul mercurul vărsat pe jos. Inhalarea unei cantități mari dă simptome imediat, iar inhalarea repetată de cantități mici dă simptome în timp: gust metalic în gură, vărsături, tuse puternică, dificultate de respirație, gingii umflate care sângerează. În funcție de cât mercur a fost inhalat, pot apărea leziuni pulmonare permanente sau afectare a creierului^[2].

Aceste situații sunt însă altceva decât o obturație purtată zilnic: amalgamul eliberează niveluri mici de vapori de mercur, în timp ce efectele asupra creierului și rinichilor au fost asociate cu expunerea la niveluri mari de vapori, care poate apărea în unele medii de muncă^[1].

Ce spun dovezile despre siguranța amalgamului

Poziția oficială a Asociației Internaționale pentru Cercetare Dentară, Orală și Craniofacială (IADR), publicată recent, este că dovezile științifice actuale susțin siguranța amalgamului dentar pentru populația generală, cu excepția persoanelor alergice la componentele lui sau cu insuficiență renală severă. Organizația afirmă că mercurul legat în aliajul de amalgam reprezintă un risc neglijabil pentru sănătate în condiții normale de utilizare și susține disponibilitatea amalgamului atunci când beneficiile lui clinice, practice sau economice sunt evidente^[3].

O analiză a literaturii de specialitate despre trecerea la o stomatologie fără mercur ajunge la o concluzie asemănătoare: deși există un corp copleșitor de dovezi științifice care arată că amalgamul e un material de obturație sigur, îngrijorările legate de efectele toxice ale mercurului persistă. Autorii consideră că adevărata provocare este găsirea unui înlocuitor potrivit al amalgamului și respectarea strictă a măsurilor de igienă a mercurului^[4].

Cine trebuie să fie mai atent

Deși dovezile disponibile nu arată că expunerea la mercur din amalgamul dentar produce efecte adverse la populația generală, unele categorii de persoane pot fi mai sensibile la mercur în general: femeile însărcinate și fetușii lor, femeile care planifică o sarcină, femeile care alăptează și nou-născuții, copiii, în special cei sub 6 ani, persoanele cu boli neurologice preexistente, cele cu funcție renală afectată și cele cu sensibilitate sau alergie cunoscută la mercur ori la celelalte metale din amalgam (argint, cupru, staniu). Pentru femeile însărcinate și copiii sub 6 ani, datele clinice despre rezultatele pe termen lung sunt foarte limitate sau inexistente, așa că cei îngrijorați ar trebui să discute cu medicul dentist. Cine are alergie sau sensibilitate la metalele din amalgam nu ar trebui să primească obturații de amalgam^[1].

Un studiu american bazat pe date populaționale (NHANES, 2015-2020) a estimat expunerea la vapori de mercur din amalgam la femeile însărcinate: aproximativ 36% dintre acestea aveau cel puțin o suprafață de amalgam, iar cele cu obturații de amalgam aveau o excreție urinară de mercur de aproximativ 2,5 ori mai mare decât cele fără. Aproximativ 28% dintre toate femeile însărcinate primeau o doză zilnică de vapori de mercur peste limita de siguranță mai puțin restrictivă folosită în Statele Unite, iar 36% peste limita mai restrictivă folosită în California. Studiul a măsurat doar nivelul de expunere, nu efecte concrete asupra sarcinii sau a copilului, iar autorii recomandă chiar ei cercetări viitoare care să evalueze dacă apar consecințe reale asupra sarcinii^[5].

De ce se renunță la amalgam, dacă e sigur

Organizația Mondială a Sănătății include mercurul între cele zece substanțe chimice de cea mai mare îngrijorare pentru sănătatea publică: el se găsește natural în aer, apă și sol, iar oamenii sunt expuși mai ales prin inhalarea vaporilor în procese industriale și prin consumul de pește și fructe de mare contaminate. Amalgamul dentar, folosit de peste 175 de ani, este unul dintre produsele cu mercur vizate de Convenția de la Minamata, tratatul internațional prin care statele s-au angajat să reducă eliberarea de mercur în mediu. Unul dintre obiectivele globale ale planului OMS pentru sănătate orală 2023-2030 este ca, până în 2030, 90% dintre țări să fi aplicat măsuri de reducere treptată a folosirii amalgamului dentar sau să fi renunțat complet la el^[6].

Motivul principal nu este deci pacientul purtător, ci mercurul care intră în circuit pe tot parcursul vieții materialului — la extragerea minereului, la fabricare, la aplicarea în cabinet și la eliminarea resturilor sau atunci când o obturație este scoasă din motive clinice. În paralel cu retragerea graduală, organizațiile de profil insistă pe prevenirea cariilor prin măsuri bazate pe dovezi, tocmai pentru a reduce nevoia de obturații de orice fel^[3].

Pentru cititorul din România, partea concretă e legislația europeană: regulamentul revizuit privind mercurul, intrat în vigoare la 30 iulie 2024, prevede eliminarea folosirii amalgamului dentar și interzicerea exportului lui începând cu 1 ianuarie 2025. Statele membre care aveau nevoie de mai mult timp pentru a-și adapta sistemul de sănătate au beneficiat de o derogare temporară, până la 30 iunie 2026. Amalgamul rămâne permis pentru nevoi medicale specifice, atunci când medicul îl consideră strict necesar^[7]. În practică, asta înseamnă că o carie nouă se va trata aproape întotdeauna cu alt material, nu că obturațiile vechi ar trebui înlocuite.

Ce faci dacă ai deja obturații de amalgam

Dacă obturațiile de amalgam sunt în stare bună și nu există carie sub ele, nu se recomandă scoaterea sau înlocuirea lor. Îndepărtarea unei obturații intacte înseamnă pierderea inutilă de țesut dentar sănătos și o creștere temporară a vaporilor de mercur eliberați chiar în timpul procedurii. O obturație de amalgam intactă nu ar trebui scoasă la nicio persoană, inclusiv la femei însărcinate, care alăptează, sau la copii, cu scopul de a preveni o boală, decât dacă un profesionist din sănătate o consideră necesară din punct de vedere medical. Dacă ai o afecțiune care te preocupă — în special sensibilitate ori alergie la mercur, sau o boală neurologică sau renală — poți discuta nevoia de înlocuire cu medicul dentist și, dacă e cazul, cu medicul curant^[1].

Alternativele: obturațiile din compozit și coroanele

Pentru cariile noi, rășinile compozite — materiale de culoarea dintelui — sunt folosite din ce în ce mai mult, atât pentru că mulți pacienți preferă obturațiile care nu se văd, cât și pentru că performanța compozitelor se îmbunătățește continuu. Pentru dinții grav distruși există coroanele, care se pot face din aur sau alte metale, din porțelan ori din oțel inoxidabil (acesta din urmă de obicei la dinții de lapte). Nici obturațiile, nici coroanele nu țin, ca regulă, toată viața și pot avea nevoie de înlocuire^[8].

Concluzii

Amalgamul dentar conține mercur, dar la nivelul de expunere al unei obturații purtate zilnic dovezile actuale nu arată un risc pentru sănătatea unui adult obișnuit. Prudența suplimentară are sens mai ales pentru femeile însărcinate sau care alăptează, copiii mici și persoanele cu boli neurologice, renale sau cu alergie la metale — pentru ele decizia se ia împreună cu medicul, nu pe cont propriu. Pentru o carie nouă întrebarea e oricum tot mai rar pusă, fiindcă în Uniunea Europeană amalgamul se folosește doar în situații medicale specifice. Cel mai important lucru de reținut rămâne acesta: o obturație de amalgam intactă nu se scoate din teamă, pentru că procedura însăși crește temporar expunerea la mercur, fără un beneficiu dovedit pentru sănătate.