Retenția ortodontică: de ce nu se termină tratamentul când dai jos aparatul

De ce se mișcă dinții înapoi după ce aparatul este scos

Tratamentul ortodontic mută dinții aplicând asupra lor o presiune constantă și ușoară, iar poziția nouă nu este stabilă din prima zi^[4]. Dinții au nevoie de timp ca să se așeze în locul corectat, până când osul, gingiile și mușchii se adaptează la schimbare; fără un dispozitiv care să îi țină pe loc, ei se pot deplasa înapoi spre poziția dinainte^[3]. Această tendință de revenire se numește recidivă sau relaps, iar faza de retenție există tocmai pentru a o contracara — ea face parte din tratament, nu este un supliment opțional^[5].

La recidiva propriu-zisă se adaugă modificările fiziologice și de maturare care apar după tratament. Fiindcă evoluția lor este greu de prevăzut la un pacient anume, retenția este recomandată prudent, aproape la toată lumea^[6]. Un tratament ortodontic activ durează la majoritatea oamenilor între unu și trei ani, iar după el urmează perioada de purtare a retenorului, care menține dinții în noua poziție^[4].

Tipurile de retenoare folosite după tratament

Retenorul este un dispozitiv făcut din plastic transparent, din acrilat sau din sârmă, care se potrivește exact peste dinți sau în spatele lor și le păstrează poziția obținută prin tratament^[1]. Tipul potrivit îl alege medicul ortodont, care dă și instrucțiunile de îngrijire specifice dispozitivului respectiv^[1].

Placa Hawley, numită adesea și retenor cu sârmă, este formată dintr-o placă de acrilat sau de plastic dur, care se sprijină pe cerul gurii sau sub limbă, combinată cu un fir metalic ce susține dinții^[1].

Gutiera transparentă este o placă subțire din plastic, mobilă, care se așază peste dinți și se poartă după tratamentul ortodontic pentru a menține rezultatul^[1].

Retenorul fix, numit și permanent, este un fir subțire făcut pe măsura pacientului și lipit pe fața interioară a dinților de sus sau de jos^[1]. Nu poate fi scos de pacient acasă.

Retenoarele mobile se scot la masă, ca să nu fie deteriorate, și se curăță separat^[1]. De aceea rezultatul lor depinde de cât de constant sunt purtate, iar respectarea indicațiilor scade de obicei în timp, mai ales pe termen mediu și lung^[6]. Retenția fixă oferă, în schimb, un mod mai previzibil de a păstra rezultatul, însă cere o supraveghere îndelungată din partea medicului^[6].

Ce arată dovezile despre retenorul fix și cel mobil

O analiză sistematică Cochrane publicată în 2023 a reunit 47 de studii clinice randomizate, cu 4.377 de participanți în total, comparând retenoarele mobile cu cele fixe, dar și diferite variante ale fiecărui tip între ele^[5]. Concluzia autorilor este că dovezile au o certitudine scăzută sau foarte scăzută, așa încât nu se pot formula concluzii ferme în favoarea unei metode de retenție față de alta^[5].

Rezultatele privind stabilitatea dinților merg toate în aceeași direcție. Un studiu a arătat că participanții care purtau doar o parte din timp o gutieră transparentă pe arcada inferioară au avut o recidivă mai mare decât cei cu retenor fix, dar diferența nu a fost semnificativă clinic^[5]. Un alt studiu a găsit că gutiera transparentă purtată tot timpul pe arcada inferioară nu aduce niciun avantaj semnificativ clinic față de retenorul fix^[5]. Între cele două tipuri de retenor mobil, gutiera transparentă și placa Hawley au dat o stabilitate asemănătoare, iar purtarea plăcii Hawley doar o parte din timp nu s-a deosebit de purtarea ei permanentă^[5].

Diferențele apar mai degrabă la efectele asupra gingiilor și la rezistența dispozitivului. În studiile care au comparat cele două soluții, participanții cu retenor mobil au avut o sănătate mai bună a gingiilor^[5]. Riscul ca dispozitivul să se strice a fost însă inconstant de la un studiu la altul: acolo unde gutiera a fost purtată doar parțial, ea s-a defectat mai rar decât retenorul fix, iar acolo unde a fost purtată permanent, s-a defectat mai des^[5]. Retenoarele mobile au fost totodată resimțite mai des ca inconfortabile decât cele fixe^[5]. Alegerea ține, prin urmare, mai mult de confort, de igiena gingivală și de cât de sigur este că pacientul va purta dispozitivul, decât de o diferență dovedită de eficiență.

Cât timp trebuie purtat retenorul

Nu există un interval unic, valabil pentru toți. Durata diferă mult de la un pacient la altul: unii poartă retenorul câteva luni, alții câțiva ani^[3]. Medicul ortodont este cel care stabilește cât timp este nevoie, în funcție de situația fiecărui caz^[2].

Ca reper general, majoritatea retenoarelor mobile se poartă tot timpul, cu excepția meselor, în primele șase luni de după scoaterea aparatului, iar apoi doar în timpul somnului^[3]. Numărul de ore pe zi depinde totuși de recomandarea medicului și de etapa în care se află pacientul după tratament^[1]. Asociația americană a ortodonților arată că, de regulă, un retenor rămâne necesar toată viața, chiar dacă frecvența purtării scade pe parcurs^[1]. Renunțarea la el înainte de termen este de evitat: fără retenor, dinții se pot deplasa înapoi în pozițiile strâmbe dinainte^[3].

Îngrijirea retenorului și semnele care cer un consult

Pe un retenor murdar se dezvoltă bacterii, așa că are nevoie de curățare zilnică, la fel ca dinții^[1]. Retenorul mobil se periază blând, cu o periuță cu peri moi și apă, și poate fi ținut cel puțin o dată pe săptămână într-o soluție de curățare făcută special pentru retenoare^[1]. Apa fierbinte trebuie evitată, pentru că îl poate deteriora, la fel și produsele care conțin alcool sau înălbitor, dăunătoare și dacă ajung în organism^[1]. Când nu este purtat, retenorul mobil se ține întotdeauna în cutia lui de protecție, ca să nu fie pierdut sau rupt, iar la punere și la scoatere se folosesc ambele mâini, ca să nu fie îndoit^[1].

În cazul retenorului fix, periajul se face în jurul firului și se completează cu ața dentară sau cu o periuță interdentară^[1]. Alimentele tari sau lipicioase se evită, pentru că pot desprinde firul^[1]. Îngrijirea riguroasă și controalele periodice sunt cu atât mai importante cu cât în literatura de specialitate sunt descrise frecvent complicații parodontale severe apărute în timpul retenției fixe — deși nu s-a putut demonstra o legătură clară de tip cauză-efect între un retenor fix intact și pasiv și aceste probleme^[6].

Mergi la medicul ortodont dacă retenorul începe să se simtă strâns, pentru că asta poate însemna că dinții s-au deplasat deja puțin, și cu atât mai mult dacă senzația de strângere doare^[1]. Un retenor deteriorat sau care nu se mai potrivește la fel de bine ca la început trebuie arătat medicului, pentru că nu își mai face treaba^[1]. Gingiile foarte roșii, umflate sau dureroase în timpul purtării unui aparat dentar sunt, la rândul lor, un motiv de consult^[2]; același lucru este valabil și în perioada de retenție, mai ales în jurul unui fir fix.

Concluzii

Retenția nu este un capitol secundar al tratamentului ortodontic, ci etapa care decide dacă dinții rămân în poziția obținută cu atâta efort. Nu există un tip de retenor mai bun decât celelalte și nici un program de purtare valabil pentru toată lumea, iar decizia se ia împreună cu medicul ortodont, în funcție de tratamentul urmat și de situația fiecărui pacient. Ce contează cel mai mult este constanța: purtarea retenorului exact atât cât a fost recomandat, curățarea lui zilnică și un consult prompt la primul semn că ceva nu mai este ca la început.