Stomatita de proteză: de ce se inflamează gingia sub proteza dentară

Ce este stomatita de proteză

Stomatita de proteză (numită și candidoză atrofică cronică) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale mucoasei bucale la persoanele care poartă proteze dentare mobile. Afectează între 17% și 75% dintre purtătorii de proteză, cu o ușoară predominanță la femeile în vârstă. Zonele cel mai des afectate sunt mucoasa acoperită de proteză și partea din spate a limbii, unde apar roșeață și umflarea mucoasei palatine.^[1]

Clinic, stomatita de proteză se împarte în trei tipuri, după cum arată roșeața: hiperemie punctiformă (pete mici, roșii, izolate), hiperemie difuză (roșeață întinsă pe toată zona acoperită de proteză) și hiperemie granulară; în studii, cele mai frecvente sunt primele două forme. Cel mai frecvent microorganism identificat pe proteză și pe mucoasa de dedesubt este Candida albicans.^[2]

De ce apare stomatita de proteză

Cauza principală este formarea unui biofilm de Candida albicans pe suprafața protezei. Acest biofilm se dezvoltă mai ușor atunci când igiena orală și igiena protezei sunt deficitare, când proteza este purtată mult timp fără pauză, când nu se mai potrivește bine pe gingie sau când rășina acrilică din care e făcută a devenit poroasă în timp — porozitatea oferă microorganismelor loc de ascuns. Renunțarea la fumat și evitarea purtării protezei în timpul somnului fac parte din tratamentul recomandat în practica stomatologică.^[1]

Gura uscată este un alt factor care favorizează infecțiile fungice orale: saliva spală în mod normal resturile alimentare de pe dinți și de pe gingii și ține sub control microbii din gură, iar atunci când saliva este insuficientă, riscul de infecții fungice și de carii crește. Gura uscată poate fi cauzată de anumite medicamente (pentru tensiune arterială, pentru depresie sau pentru probleme de control al vezicii urinare), de unele boli — sindromul Sjögren, diabetul, infecția HIV — sau de radioterapie și chimioterapie, așa că merită discutată cu medicul dacă îți este frecvent gura uscată.^[3]

Cum se manifestă

Zona de sub proteză devine roșie și ușor umflată, uneori cu pete mici și distincte, alteori cu roșeață întinsă pe toată suprafața acoperită de proteză.^[2]

Multe cazuri trec însă neobservate. Într-un studiu pe 80 de persoane vârstnice — rezidenți ai unui centru de îngrijire și participanți la un program de recuperare — examenul micologic al cavității bucale a fost pozitiv la circa 80% dintre ele, iar infecția fungică a evoluat adesea fără simptome resimțite de pacient; dintre rezidenții cu rezultat pozitiv, 72% aveau o igienă necorespunzătoare a protezei. Autorii subliniază tocmai de aceea nevoia de controale sistematice la vârstnici și de educație privind igiena orală.^[4]

Pot apărea și semne pe care le observi tu însuți, precum gingii foarte roșii sau care sângerează și respirație urât mirositoare — semne pe care medicul dentist le poate lega fie de o infecție fungică, fie de boală gingivală sau de carii, motiv pentru care necesită oricum un consult.^[5]

Când trebuie să mergi la medicul dentist

Mergi la un consult dacă proteza nu se mai potrivește, dacă alunecă, dacă face zgomot de clic atunci când vorbești, dacă îți provoacă durere, dacă e uzată sau crăpată sau dacă observi gingii foarte roșii ori sângerânde sau respirație urât mirositoare.^[5]

Dacă în zona acoperită de proteză apare o rană sau o zonă dureroasă, nu o considera normală doar pentru că porți proteză. Orice leziune din gură care ține mai mult de trei săptămâni, care e diferită de altele pe care le-ai avut, care sângerează sau devine tot mai dureroasă și mai roșie trebuie arătată unui medic — rareori, o rană care nu se vindecă poate fi un semn de cancer al cavității bucale, iar verificarea la timp contează.^[6]

La purtătorii de proteză, consultul e recomandat chiar mai devreme: o rană care nu trece în două săptămâni, umflătura, gingiile care sângerează sau fisurile din colțurile gurii sunt motive de prezentare la medicul dentist.^[7]

Diagnostic și tratament

Medicul examinează mucoasa de sub proteză și stabilește tipul de roșeață (punctiformă, difuză sau granulară). Alături de identificarea speciei de Candida dintr-o recoltare de pe mucoasă și de pe proteză și de testarea sensibilității la antifungice, aceste informații ajută la alegerea tratamentului potrivit pentru fiecare pacient.^[2]

Tratamentul nu înseamnă doar un medicament: presupune un protocol complet de igienă orală și a protezei, ajustarea sau refacerea unei proteze care nu se mai potrivește, renunțarea la fumat și evitarea purtării protezei în timpul somnului; la acestea medicul poate adăuga antifungice aplicate local sau administrate pe cale generală. Cele mai multe cazuri pot fi rezolvate de medicul stomatolog, în cabinet.^[1]

Candida albicans rămâne specia cea mai frecvent implicată, dar nu singura — se întâlnesc și Candida glabrata sau Candida tropicalis. Într-un studiu pe pacienți cu stomatită de proteză, majoritatea tulpinilor izolate au fost sensibile la antifungicele testate, însă nu toate.^[2] Dacă proteza continuă să te deranjeze — durere, umflătură, gingii care sângerează —, întoarce-te la medicul dentist în loc să repeți de la tine un tratament care nu a funcționat.^[7]

Ce poți face acasă: igiena zilnică a protezei

Igiena corectă, zilnică, a protezei și a gurii este baza atât a tratamentului, cât și a prevenției:

• Scoate proteza și perie-i toate suprafețele în fiecare dimineață și seară, cu o periuță pentru proteze, săpun neutru și apă sau cu o soluție de curățat proteze — nu cu pastă de dinți, pentru că poate zgâria proteza.^[5][7]
• Ține proteza ferm, dar fără să strângi capetele protezei inferioare — are formă de potcoavă, iar presiunea o poate rupe. Curăță-o deasupra unui lavoar umplut pe jumătate cu apă sau acoperit cu un prosop, ca să nu se spargă dacă îți scapă din mână.^[5][7]
• Clătește-o bine cu apă rece, inclusiv după mese, ca să îndepărtezi resturile alimentare. Nu folosi niciodată apă fierbinte pentru curățare sau clătire — poate schimba forma protezei și felul în care se potrivește.^[5][7]
• Perie în fiecare dimineață și seară gingiile, limba și dinții naturali rămași, cu o periuță moale, cu cap mic, și pastă de dinți cu fluor; perie blând și zonele de pe cerul gurii și de pe gingii acoperite de obicei de proteză.^[5][7]
• Scoate proteza în fiecare noapte, dacă medicul dentist nu îți recomandă explicit altfel: resturile alimentare rămase dedesubt toată noaptea cresc riscul de infecții ale gingiei și de carii; în plus, există riscul să te îneci cu proteza dacă o lași în timpul somnului.^[5] Noaptea fără proteză lasă mucoasa să se odihnească și ajută la prevenirea infecțiilor fungice.^[7]
• Peste noapte ține proteza curățată într-un recipient curat — în apă, într-o soluție de curățat proteze sau într-o cutie pentru proteze —, ca să nu se usuce și să nu se deformeze; dimineața, clătește-o și periaz-o înainte de a o pune.^[5][8]

Mergi regulat la control, chiar dacă proteza pare să stea bine: cu timpul, gingia și osul maxilar se retrag, iar proteza devine mobilă, se uzează sau nu se mai potrivește și trebuie ajustată, recăptușită ori refăcută.^[5][7] În general, protezele au nevoie de înlocuire la fiecare cinci până la opt ani, ca să rămână bine adaptate.^[8]

Concluzii

Stomatita de proteză este frecventă la purtătorii de proteză mobilă și e legată cel mai adesea de un biofilm de ciuperci favorizat de igiena deficitară, de purtarea protezei fără pauză și de o proteză care nu se mai potrivește. Corectarea acestor obiceiuri, o proteză bine adaptată și un consult stomatologic atunci când apar semne de alarmă rezolvă, de regulă, problema. Pentru că infecția poate evolua și fără durere, controalele periodice contează chiar și când nu te supără nimic, iar o rană din gură care nu se vindecă în câteva săptămâni merită întotdeauna verificată de un medic.