Dintele care se înnegrește după tratamentul de canal: cauze și soluții

De ce se întunecă un dinte tratat endodontic

Un dinte sănătos are în interior pulpa dentară — țesutul moale cu vase de sânge și nervi. La tratamentul de canal, pulpa infectată este îndepărtată, interiorul dintelui este curățat și modelat pentru obturație, apoi se pune obturația și dintele este sigilat; de obicei sunt nevoie de două sau mai multe ședințe.^[1] Dintele rămâne astfel fără pulpă, iar nuanța lui se schimbă dinspre interior. Decolorarea unui dinte poate fi dată de un traumatism, de medicamentele rămase în canal sau de materialele folosite la obturarea lui. Există și cauze externe, obișnuite la orice dinte — ceaiul, cafeaua, bacteriile care produc pigment și colorează suprafața.^[2] La un dinte devitalizat, însă, culoarea pornește de obicei din dentina colorată din interior, nu doar de la suprafață, și de aceea nu răspunde la o curățare a suprafeței.

Cum ajunge un dinte să aibă nevoie de tratament de canal

Tratamentul de canal se face, de regulă, când pulpa dintelui s-a infectat și dintele doare. Pulpa se poate infecta din cauza cariei dentare, a bolii de gingii, a unui dinte ciobit, rupt sau fisurat, ori a unui abces dentar — o acumulare de puroi în dinți sau în gingii. Dacă un dinte infectat nu este tratat endodontic, se poate ajunge la extracția lui.^[1] Caria ajunsă până la pulpă, în mijlocul dintelui, este situația tipică: atunci nu mai e de ajuns o obturație obișnuită, ci e nevoie de tratament de canal, iar uneori dintele trebuie totuși scos.^[3] Abcesul dentar, la rândul lui, dă o durere intensă în dinte sau în gingie, nu trece de la sine și are nevoie de tratament urgent la medicul stomatolog.^[4]

Albirea internă: cum se face și cât de eficientă este

Pentru un dinte tratat endodontic care s-a decolorat, prima opțiune — și cea mai puțin invazivă — este albirea internă. Un agent de albire (clasic, perborat de sodiu amestecat cu peroxid de hidrogen, sub formă de pastă) este pus direct în camera pulpară a dintelui, goală după tratamentul de canal, și sigilat acolo. Prin reacția de oxidare, agentul descompune pigmenții organici din interiorul dintelui, fără să afecteze țesuturile dentare din jur; e o metodă neinvazivă, o alternativă la lucrări protetice mai întinse.^[5]

Agentul poate fi aplicat la cabinet, în timpul ședințelor, sau lăsat să acționeze în dinte între vizite — tehnica numită „walking bleach”, adică albire lentă din interior. Un studiu clinic randomizat pe 50 de dinți frontali devitalizați a comparat cele două tehnici, folosind la ambele peroxid de hidrogen 35%: amândouă au îmbunătățit culoarea dintelui, iar varianta aplicată la cabinet a dat un rezultat ușor mai bun, cu diferențe semnificative după prima ședință de albire și la o lună de la tratament. Autorii arată că medicul poate alege oricare dintre cele două tehnici, în funcție de siguranță, de nevoile pacientului și de contextul clinic, varianta de cabinet fiind preferabilă când se vrea un rezultat rapid.^[6]

Cât ține albirea și când e nevoie de o repetare

Culoarea obținută după albirea internă nu este definitivă. Un studiu mic, pe 20 de pacienți cu dinți devitalizați decolorați, i-a urmărit un an după albirea internă obișnuită: schimbarea de culoare imediat după procedură a fost însemnată, dar nuanța a revenit parțial în lunile următoare — fenomen numit revenire de culoare. Viteza revenirii a scăzut cu timpul: de la luna a noua, ea a fost semnificativ mai mică decât în prima lună, iar la momentul la care s-a stabilizat, revenirea medie măsurată a fost de aproximativ 30%. Autorii arată că, din acel moment, se poate avea în vedere o a doua ședință de albire internă, în funcție de cât de bine se potrivește nuanța dintelui tratat cu cea a dinților vecini și de ce își dorește pacientul.^[7] Fiind un studiu pe puțini pacienți, cifrele dau o orientare, nu o regulă valabilă pentru fiecare dinte.

Este sigură albirea internă

Combinația clasică de perborat de sodiu și peroxid de hidrogen s-a dovedit eficientă pentru dinții devitalizați și, în general, sigură, cu puține complicații de tipul resorbției radiculare sau al resorbției cervicale externe — o pierdere de substanță dentară în zona gâtului dintelui, la limita cu gingia. Concentrația agentului și durata lui de acțiune trebuie însă urmărite atent, ca să nu se ajungă la o albire excesivă sau la afectarea structurii dintelui; de aceea procedura se face și se controlează la cabinet, nu se repetă acasă.^[5] Materialele de albire nu sunt lipsite de efecte adverse — pot slăbi rezistența dintelui și pot duce la resorbție cervicală —, motiv pentru care se caută și se testează alternative.^[2]

Pentru un pacient din România mai contează și un detaliu practic: perboratul de sodiu a devenit greu disponibil în Uniunea Europeană, iar albirea din interiorul dintelui se face astăzi cu alți agenți. O trecere în revistă a datelor publicate arată că peroxidul de hidrogen, peroxidul de carbamidă și percarbonatul de sodiu albesc toate în mod relevant din punct de vedere clinic, dar se deosebesc prin profilul biologic și prin cât de solide sunt dovezile din spate: peroxidul de hidrogen rămâne eficient, însă ridică mai multe întrebări legate de difuziunea peroxidului în țesuturi, peroxidul de carbamidă are una dintre cele mai mari baze de dovezi clinice actuale, iar percarbonatul de sodiu, promițător, e deocamdată susținut mai ales de studii de laborator.^[8] Alegerea materialului e, așadar, a medicului stomatolog. Dacă dintele a fost grav infectat, poate fi nevoie și de o coroană — o capă ce acoperă dintele în întregime.^[1]

Când decolorarea e semn de alarmă, nu doar o problemă estetică

O schimbare lentă de culoare, pe un dinte tratat endodontic de mult timp, fără durere, este de obicei doar o problemă estetică. Dar dacă apar durere intensă în dinte sau în gingie, roșeață în gură ori pe față și pe maxilar, sensibilitate la cald și la rece în zona respectivă, gust neplăcut în gură, dificultate la deschiderea gurii și la mestecat, umflarea feței sau a maxilarului, ganglioni umflați de o parte și de alta a gâtului ori febră, poate fi vorba despre un abces dentar — o infecție activă, care are nevoie de tratament urgent la medicul stomatolog, nu de albire.^[4]

Dacă îți vine greu să respiri, să vorbești sau să înghiți, dacă ai ochiul umflat sau dureros ori vezi brusc mai rău, dacă ai o umflătură mare în gură sau nu poți deschide gura, mergi imediat la Unitatea de Primiri Urgențe ori apelează 112 — sunt semne că infecția a trecut dincolo de dinte.^[4]

Concluzii

Un dinte tratat endodontic care se întunecă nu înseamnă neapărat că tratamentul de canal a fost greșit: dintele nu mai are pulpă și poartă în interior urmele traumatismului, ale infecției sau ale materialelor folosite la obturarea canalului. Albirea internă îmbunătățește culoarea și rămâne soluția cea mai puțin invazivă, cu puține complicații atunci când e făcută și urmărită de medicul stomatolog, dar efectul se atenuează parțial în timp, iar unii pacienți au nevoie de o ședință de întreținere. Cel mai important e să deosebești decolorarea lentă și nedureroasă, pur estetică, de semnele unei infecții active, care cer un consult urgent.