Alveolita după extracția molarului de minte: cauze, simptome, tratament

Ce este alveolita (dry socket)

După ce un dinte este extras, în locașul osos rămas (alveola) se formează un cheag de sânge care acoperă rana și permite gingiei să se vindece. Alveolita este complicația în care acest cheag nu se formează corect sau se desprinde înainte ca gingia să se vindece, iar zona rămâne dureroasă. Este descrisă ca una dintre complicațiile posibile ale extracției molarului de minte, alături de infecție - care poate avea nevoie de tratament cu antibiotice - și de afectarea nervilor din apropierea dintelui, care dă amorțeală sau furnicături în limbă, buze și bărbie; de obicei trece, dar poate dura câteva săptămâni sau luni.^[1]

De ce apare: cauze și factori de risc

Vindecarea normală după o extracție depinde de păstrarea intactă a cheagului din alveolă în primele zile. Fumatul este menționat explicit ca factor care crește riscul de infecție în perioada de după extracție, motiv pentru care este recomandată evitarea lui. De asemenea, este recomandat să eviți alimentele tari sau crocante - cum ar fi nucile sau semințele - care se pot înfige în rană și pot perturba vindecarea, precum și alcoolul sau băuturile foarte fierbinți, care pot crește riscul de sângerare sau pot opări țesutul încă sensibil. Igiena trebuie menținută cu grijă, dar fără a interveni direct asupra zonei afectate, tocmai pentru a nu deteriora cheagul sau firele de sutură.^[1]

Simptomele alveolitei și evoluția normală după extracție

În mod normal, după extracția molarului de minte poți avea durere și umflare pentru până la două săptămâni, dar aceasta ar trebui să înceapă să se amelioreze după prima sau a doua zi; maxilarul poate fi dureros și rigid, iar masticația sau înghițitul pot fi inconfortabile o vreme. Alveolita este descrisă ca o afecțiune dureroasă, diferită de acest disconfort obișnuit, produsă tocmai de lipsa sau desprinderea cheagului protector din alveolă.^[1] Când durerea nu urmează acest traseu de ameliorare treptată, ci rămâne intensă sau devine mai supărătoare decât în primele zile, este un motiv să ceri sfatul dentistului care a făcut extracția. Semnele care cer o consultație stomatologică urgentă sunt: sângerarea care nu se oprește, durerea și umflarea severe sau care se agravează și nu cedează la analgezice, precum și durerea însoțită de gust neplăcut în gură, febră sau stare generală alterată.^[1]

Alveolită sau infecție? Semne care cer atenție dentistului

Durerea care persistă după o extracție poate avea și altă cauză decât alveolita - de exemplu un abces dentar, adică o acumulare de puroi provocată de o infecție din gură. Semnele unui abces includ durere de dinți sau de gingie intensă, roșeață în gură, pe față sau pe maxilar, sensibilitate la cald sau la rece, gust neplăcut persistent, dificultate la deschiderea gurii sau la masticație, umflarea feței sau a maxilarului, ganglioni umflați de o parte și de alta a gâtului și febră. Un abces dentar nu dispare de la sine și are nevoie de tratament la dentist - de obicei drenarea puroiului, urmată, după caz, de tratament de canal, extracție, antibiotice sau analgezice.^[2] Dacă pe lângă aceste semne apar dificultăți de respirație, de vorbire sau de înghițire, o umflătură mare în gură, ochi dureros sau umflat ori tulburări de vedere, sau dacă îți este greu să deschizi gura, acestea sunt motive să suni la 112 ori să mergi imediat la Unitatea de Primiri Urgențe, nu să aștepți o programare.^[2]

Ce poți face acasă, până ajungi la dentist

Pentru durerea obișnuită de după o extracție sau în timp ce aștepți să fii consultat, poți lua analgezice precum ibuprofen sau paracetamol (nu aspirină la copiii sub 16 ani), poți folosi un gel calmant de uz bucal din farmacie și poți clăti gura cu o soluție de apă sărată caldă - o jumătate de linguriță de sare dizolvată într-un pahar cu apă călduță, clătită și apoi scuipată, fără a fi înghițită; copiii nu ar trebui să facă aceste clătiri, din cauza riscului de a înghiți soluția. În această perioadă este indicat să mănânci alimente moi, să eviți masticația pe partea afectată, să folosești o periuță moale și să nu faci ață dentară direct lângă zona operată, pentru a nu deplasa cheagul sau firele de sutură. Este recomandat să eviți alimentele și băuturile foarte dulci, foarte fierbinți sau foarte reci, precum și fumatul.^[3] Dacă apare sângerare, aplică presiune fermă pe zonă cu o compresă curată sau un tampon de tifon timp de cel puțin 10 minute.^[1]

Tratamentul la dentist

Dacă dentistul confirmă diagnosticul de alveolită, intervenția se face în cabinet, nu acasă. Un studiu clinic randomizat arată cum sunt folosite practic variantele de tratament: au fost incluși adulți nefumători cu alveolită diagnosticată după extracția molarului de minte inferior, împărțiți în patru grupuri - curățarea mecanică a alveolei cu spălare abundentă cu ser fiziologic; aceeași curățare, plus un pansament medicamentos pus direct în alveolă și schimbat la fiecare 48 de ore până la dispariția durerii; curățare cu pansament și, în plus, terapie cu laser de energie joasă (fotobiomodulare); respectiv doar terapie cu laser. Grupul care a primit curățare, pansament și laser a raportat durerea cea mai mică în zilele 2 și 3 după tratament, comparativ cu celelalte variante. Studiul a fost mic - între 13 și 14 persoane în fiecare grup - deci arată o direcție promițătoare pentru asocierea cu laserul, nu o schimbare dovedită a tratamentului.^[4]

Se poate preveni? Ce arată cercetarea

O parte din cercetarea recentă s-a concentrat pe materiale pe care dentistul le poate plasa în alveolă chiar în momentul extracției molarului de minte, pentru a reduce riscul de alveolită. Fibrina bogată în trombocite (un preparat obținut din propriul sânge al pacientului, prin centrifugare) a fost cel mai studiat astfel de material. O analiză amplă, care a adunat rezultatele a 19 analize sistematice anterioare pe acest subiect, a găsit că aplicarea ei în alveolă, după extracția molarului de minte inferior, a fost asociată constant cu un risc mai mic de alveolită și cu mai puțină durere imediat după intervenție. Totuși, autorii au evaluat calitatea metodologică a analizelor incluse și au constatat că majoritatea aveau o calitate scăzută sau foarte scăzută, o singură analiză fiind considerată de calitate înaltă - motiv pentru care recomandă ca aceste concluzii să fie privite cu prudență.^[5] Un studiu clinic randomizat pe 90 de pacienți programați pentru extracția molarului de minte inferior, din care 75 au fost urmăriți până la final, ilustrează exact această nuanță: la cei care au primit fibrină bogată în trombocite, alveolita a apărut în 3% din cazuri, față de 11,9% la cei care nu au primit-o, dar diferența nu a atins semnificația statistică. În schimb, durerea din primele șase zile după extracție a fost semnificativ mai mică la cei care au primit fibrina.^[6] Altfel spus, metoda pare promițătoare pentru confortul din primele zile, iar efectul ei asupra riscului real de alveolită rămâne un subiect pe care cercetătorii încă îl clarifică; decizia de a o folosi rămâne la latitudinea chirurgului care face extracția, în funcție de fiecare caz.

Concluzii

Alveolita este o complicație dureroasă, dar tratabilă, a vindecării după extracția unui dinte, mai ales a molarului de minte. Cheia este să recunoști diferența dintre disconfortul obișnuit al primelor zile, care se ameliorează treptat, și o durere care nu cedează sau chiar se agravează - situație în care dentistul care a făcut extracția trebuie contactat, nu doar tratamentul amânat cu analgezice. Fumatul crește riscul de infecție, iar alimentele tari și nerespectarea indicațiilor primite după extracție pot deranja vindecarea; febra sau starea generală alterată cer o consultație stomatologică urgentă, în timp ce umflarea mare, dificultatea de a respira, de a vorbi sau de a înghiți înseamnă 112 sau Unitatea de Primiri Urgențe.