Sensibilitatea dentară după albire sau fațete: de ce apare și cum o gestionezi

Ce se întâmplă de fapt în dinte

Coroana dintelui, partea de deasupra gingiei, e acoperită de smalț; rădăcina, sub linia gingiei, e acoperită de cement. Sub amândouă se află dentina, un țesut mai puțin dens, străbătut de canale microscopice numite tubuli dentinari, care comunică cu nervii și celulele din interiorul dintelui. Când dentina își pierde învelișul de smalț sau de cement — inclusiv atunci când gingia se retrage — aceste canale lasă căldura, frigul și alimentele acide sau lipicioase să ajungă la nerv, iar rezultatul este hipersensibilitatea^[1]. Substanțele folosite la albire, peroxidul de carbamidă și peroxidul de hidrogen, străbat cu ușurință țesuturile dure ale dintelui: peroxidul de hidrogen difuzează prin smalț și dentină și poate ajunge la pulpă (centrul dintelui, cu nervi și vase de sânge) în 15 minute de la expunere. Sensibilitatea dentară temporară și inflamația gingiei sunt cele mai frecvente efecte adverse ale albirii dinților vitali^[2].

Albirea dinților: de ce apare sensibilitatea și de ce variază

Produsele de albire cumpărate direct de pacient conțin peroxid de carbamidă sau peroxid de hidrogen în concentrații mai mici decât cele folosite la cabinet sau decât cele prescrise de dentist pentru acasă^[2]. Cine are deja smalțul uzat sau gingia retrasă pornește cu dentina mai expusă, iar acestea sunt cauze cunoscute de sensibilitate dentară^[1]. Riscul nu e totuși fix. Într-un studiu clinic mic, pe 32 de pacienți care au făcut albire la domiciliu cu peroxid de carbamidă 16%, purtat în gutieră 6 ore, timp de trei săptămâni, 87,5% dintre cei care au primit un gel placebo au raportat sensibilitate, față de 37,5% dintre cei la care s-a aplicat, 30 de minute înainte de gelul de albire, un gel desensibilizant cu nitrat de potasiu 3% și fluorură 0,11%. Diferența a fost semnificativă pentru riscul de a avea sensibilitate, nu pentru intensitatea ei, iar eficiența albirii nu a fost afectată^[3]. Sunt cifre dintr-un singur protocol, pe puțini pacienți, dar arată că riscul se poate reduce activ.

Fațetele dentare: de ce contează cât smalț se îndepărtează

Pentru o fațetă din ceramică, dentistul pregătește dintele îndepărtând o cantitate mică de smalț de pe fața și de pe părțile laterale ale dintelui, ca fațeta să se poată lipi. O fațetă din compozit poate necesita mai puțin smalț îndepărtat. Pentru că smalțul nu se mai pune înapoi, tratamentul nu este reversibil, iar o carie sau o boală a gingiei se tratează înainte — fațetele puse peste dinți bolnavi pot agrava problemele existente^[4]. Cu cât rămâne mai puțin smalț, cu atât dentina e mai expusă, adică exact situația care produce sensibilitate^[1]. O analiză sistematică a adunat patru studii clinice (126 de pacienți, 612 fațete, urmărire între 2 și 9 ani) și a comparat fațetele fără șlefuire, lipite direct pe smalțul existent, cu fațetele convenționale: supraviețuirea medie a fost ușor mai mare la cele fără șlefuire (97%, față de 92%), cu mai puține complicații și cu mai puțină sensibilitate după procedură, păstrând în același timp smalțul. La fațetele fără șlefuire problemele cele mai frecvente au fost ciobirea marginilor și desprinderea, iar la cele convenționale fracturile^[5]. Varianta fără șlefuire nu se potrivește însă oricui: o trecere în revistă a literaturii descrie rezultate bune când fațeta se lipește pe smalț, în cazuri bine selectate, dar nu o recomandă când dintele are colorații intrinseci, e nealiniat sau are diferențe importante de formă^[6]. Merită deci întrebat dentistul dacă în cazul tău se poate merge pe varianta mai conservatoare.

Ce arată dovezile despre prevenție

Pasta de dinți desensibilizantă conține compuși care blochează transmiterea senzației de la suprafața dintelui către nerv și, de regulă, are nevoie de mai multe aplicări până să scadă sensibilitatea^[1] — deci are sens începută din timp, nu abia în ziua în care apare disconfortul. Cât ajută depinde de felul în care s-a făcut albirea: o analiză sistematică a cinci studii clinice, cu 387 de participanți, a găsit că pastele desensibilizante reduc sensibilitatea după albirea la domiciliu cu peroxid de carbamidă 22% și după albirea la cabinet într-o singură ședință cu peroxid de hidrogen 35%, dar că nu au fost eficiente la albirea la domiciliu cu peroxid de carbamidă 16%, nici la albirea la cabinet în două ședințe cu peroxid de hidrogen 35% sau 38%^[7]. Nici eticheta de „desensibilizant” nu garantează un efect: o analiză sistematică cu meta-analiză a 22 de studii pe desensibilizanți bioactivi cu calciu, aplicați local în jurul albirii, nu a găsit nicio scădere a riscului de sensibilitate, ci doar o reducere mică a intensității, cu un grad de certitudine foarte scăzut și cu majoritatea studiilor având risc mare de eroare sistematică^[8]. În schimb, un gel experimental cu ibuprofen și arginină, aplicat de dentist 15 minute înainte de o albire la cabinet, a scăzut atât șansele de sensibilitate (raport al șanselor 0,14, adică de circa șapte ori mai mici decât în grupul placebo), cât și intensitatea durerii în primele 48 de ore, fără să afecteze rezultatul albirii^[9]. Concluzia practică a acestor studii e că măsura potrivită se alege împreună cu dentistul, în funcție de albirea pe care o faci.

Ce poți face, practic, în jurul procedurii

Spune-i dentistului dacă ai avut vreodată dinți sensibili: un istoric de sensibilitate dentară, recentă sau mai veche, face parte din evaluarea dinaintea unei albiri, alături de examenul clinic și, când e nevoie, de radiografii și alte teste^[2]. Dacă știi că ai smalțul subțiat sau gingia retrasă, întreabă explicit despre un gel desensibilizant aplicat înainte de ședință — în studiile de mai sus a scăzut riscul de sensibilitate fără să strice rezultatul^[3][9]. Pentru o fațetă, întreabă dacă în cazul tău se poate merge pe o variantă fără șlefuire sau cu șlefuire minimă, pentru că de asta depinde cât smalț rămâne^[5]. Iar dacă ai antecedente de sensibilitate, o pastă de dinți desensibilizantă începută cu câteva zile înainte are mai multe șanse să își facă efectul până la momentul procedurii decât una începută după^[1].

Când sensibilitatea nu mai este un simplu disconfort

Studiile dau o idee despre ritm: la albirea la domiciliu, diferența de risc dintre grupuri s-a concentrat în prima săptămână de tratament^[3], iar la albirea la cabinet diferența de intensitate s-a văzut în primele 48 de ore de după ședință^[9]. Dacă disconfortul e sever, persistent și nu cedează la celelalte măsuri, dentistul are la dispoziție tratamente suplimentare, de la gel cu fluor aplicat la cabinet până la tratament de canal, atunci când nimic altceva nu rezolvă problema^[1]. Sensibilitatea dentinară nu se diagnostichează însă la ochi: punerea diagnosticului cere de fiecare dată excluderea altor cauze de durere dentară, cum sunt caria sau inflamația pulpei (pulpita)^[10]. De aceea, următoarele semne cer un consult, nu așteptare: durere care apare de la sine, fără niciun stimul; durere care te trezește noaptea; durere care se intensifică în loc să scadă; umflătură la nivelul gingiei; durere intensă concentrată pe un singur dinte. Printre cauzele cunoscute de sensibilitate dentară se numără caria, dintele fisurat, obturațiile uzate și boala gingivală^[1] — lucruri care nu se rezolvă de la sine și care nu au nimic de-a face cu albirea sau cu fațeta.

Concluzii

Sensibilitatea de după o albire sau după montarea unor fațete este, de regulă, temporară și are o explicație simplă: dentina ajunge mai expusă, fie chimic, fie pentru că s-a îndepărtat smalț. Riscul nu e același pentru toată lumea și nu e fix: un gel desensibilizant aplicat înainte de albire, alegerea unei variante de fațetă mai conservatoare atunci când cazul o permite și o pastă desensibilizantă începută din timp pot scădea disconfortul fără să compromită rezultatul estetic. Nu orice produs numit desensibilizant are efect dovedit, așa că alegerea se face cu dentistul, înainte de procedură. Iar linia dintre disconfortul obișnuit și o problemă reală rămâne clară: durerea care apare de la sine, te trezește noaptea, crește în intensitate sau stă într-un singur dinte nu mai e despre estetică și cere un control.