Gura uscată (xerostomia): cauze, riscuri și tratament

Ce este xerostomia și de ce contează saliva

Saliva este produsă de glandele salivare și are un rol esențial pentru o gură sănătoasă: umezește și descompune alimentele, ceea ce ușurează mestecatul și înghițitul, spală resturile alimentare de pe dinți și gingii, ajutând la prevenirea cariilor, și conține minerale precum calciul și fosfatul, care contribuie la întărirea smalțului dentar, precum și anticorpi care luptă împotriva infecțiilor din gură și gât.^[1]

Xerostomia este senzația subiectivă de uscăciune a gurii și poate să fie sau nu dublată de scăderea reală a cantității de salivă produsă (hipofuncție salivară). Severitatea ei variază de la un disconfort oral ușor până la o afectare importantă a sănătății orale, a alimentației și a calității vieții.^[2]

Este o problemă frecventă, dar adesea trecută cu vederea. Estimările despre cât de răspândită este variază mult, în funcție de definiția folosită și de grupul studiat: studii anterioare au raportat valori între 10 și 26% la bărbați și între 10 și 33% la femei, iar o analiză sistematică din 2018 a estimat o prevalență de aproximativ 22% în populația globală. Gura uscată este în general mai frecventă la vârstnici, de obicei din cauza numărului mare de medicamente luate în paralel și a bolilor care se adună cu vârsta. Practic toți pacienții cu boala Sjögren sau tratați cu radioterapie pentru un cancer în sfera capului și gâtului ajung să aibă gura uscată.^[2]

Cauzele gurii uscate

Printre cele mai frecvente cauze ale gurii uscate se numără deshidratarea (de exemplu, dacă bei puține lichide, transpiri mult sau ești bolnav), efectele secundare ale unor medicamente, respirația pe gură în timpul somnului (adesea din cauza unui nas înfundat), anxietatea, tratamentul oncologic prin radioterapie sau chimioterapie și candidoza orală (micoza bucală). Uneori, o gură uscată persistentă, care nu trece, poate fi semnul unei boli precum diabetul sau sindromul Sjögren.^[3]

La o privire mai detaliată, sute de medicamente pot reduce producția de salivă — de exemplu cele pentru tensiune arterială crescută, pentru depresie sau pentru problemele de control al vezicii urinare. Unele boli, printre care sindromul Sjögren, infecția HIV și diabetul, pot afecta la rândul lor glandele salivare. Glandele pot fi deteriorate și dacă sunt expuse la radiații în timpul radioterapiei pentru cancer, iar chimioterapia și imunoterapia pot face saliva mai groasă, dând senzația de gură uscată. O leziune la nivelul capului sau gâtului poate afecta nervii care comandă glandelor salivare să producă salivă.^[4]

Cea mai frecventă cauză a scăderii reale a secreției de salivă rămâne însă medicația. Pot da sau agrava uscăciunea gurii antihistaminicele (luate pentru alergie sau astm), medicamentele pentru tensiune, decongestionantele nazale, unele analgezice, diureticele, relaxantele musculare și antidepresivele; cel mai des sunt implicate medicamentele cu efect anticolinergic. Cu cât o persoană ia mai multe medicamente în același timp, cu atât riscul de gură uscată este mai mare. Simptomele se accentuează adesea noaptea, pentru că secreția de salivă atinge atunci nivelul cel mai scăzut, iar respirația pe gură înrăutățește lucrurile.^[2]

Sindromul Sjögren (boala Sjögren) este o boală autoimună sistemică în care organismul își pierde capacitatea de a produce umezeală: scade producția de lacrimi și de salivă, glandele salivare se pot umfla, iar modificările se văd și în analize. Ochii uscați și gura uscată sunt cele mai cunoscute și mai frecvente simptome, însă boala înseamnă mult mai mult. Într-un sondaj al organizației americane de pacienți Sjögren's Foundation, la care au răspuns 6.360 de pacienți, au fost raportate 46 de simptome diferite, din mai multe sisteme ale corpului; primele cinci au fost ochii uscați (95%), gura uscată (93%), oboseala (90%), durerile articulare (81%) și ceața mentală (77%). La unele persoane, alte simptome apar cu ani înainte ca uscăciunea să devină evidentă.^[5]

Pentru cabinetul stomatologic, semnele orale ale bolii Sjögren formează un capitol aparte: pe lângă gura uscată pot apărea răni sau vezicule în gură, candidoză (infecție cu ciuperci), limbă roșie și dureroasă, fisuri la colțurile gurii (cheilită angulară), carii, dificultăți la perceperea gustului și glande salivare umflate sau dureroase. Din cauza cariilor, acești pacienți au mai des nevoie de lucrări dentare — coroane, implanturi sau proteze.^[5]

Cum se manifestă și ce riscuri aduce pe termen lung

Gura uscată se poate manifesta prin: o senzație lipicioasă și uscată în gură, dificultăți la mestecat, înghițit, vorbit sau la perceperea gustului, o senzație de usturime sau mâncărime în gură sau în gât, buze crăpate, un aspect uscat, roșu sau crăpat al limbii, răni mici în gură, infecții repetate ale gurii sau gâtului și respirație urât mirositoare.^[4]

Pentru că saliva are un rol de protecție a dinților și a mucoasei bucale, lipsa ei prelungită crește riscul de carii dentare, de demineralizare a dinților, de sensibilitate dentară și de infecții ale mucoasei.^[2] Tot de aici vine și riscul mai mare de infecții cu ciuperci în gură: saliva este cea care ține sub control microbii dăunători.^[4]

Când trebuie să mergi la medic

Gura uscată este rareori semnul unei probleme grave și, de multe ori, poate fi ameliorată cu măsurile simple descrise mai jos. Mergi la medicul de familie sau la medicul stomatolog dacă:

• uscăciunea îți îngreunează vorbitul sau mâncatul;
• gura rămâne uscată după câteva săptămâni de îngrijire la domiciliu sau de produse luate din farmacie;
• nu reușești să mănânci normal;
• ai probleme cu simțul gustului care nu trec;
• gura te doare, este roșie, umflată sau sângerează;
• ai pete albe dureroase în gură;
• bănuiești că un medicament prescris îți provoacă simptomele;
• apar și alte simptome, de exemplu urinezi des sau ai ochii uscați.

Medicul poate afla care este cauza și poate recomanda tratamentul potrivit pentru ea.^[3] De reținut: gura uscată nu face parte din îmbătrânirea normală, așa că merită să-i cauți explicația, indiferent de vârstă.^[4]

Diagnostic

Medicul sau medicul stomatolog va trece în revistă istoricul medical și medicamentele pe care le iei în prezent. Poate recomanda analize de sânge sau un test care măsoară cantitatea de salivă produsă, pentru a confirma dacă există o reducere obiectivă a fluxului salivar.^[4]

Tratament și soluții pentru gura uscată

Tratamentul xerostomiei urmărește, în primul rând, identificarea cauzei, ameliorarea disconfortului și prevenirea complicațiilor, cum ar fi cariile dentare. Disconfortul poate fi redus cu ajutorul unor substitute de salivă și al altor măsuri, precum guma de mestecat fără zahăr.^[2]

Dacă o gură uscată persistentă este cauzată de un medicament, medicul poate recomanda ajustarea dozei, schimbarea medicamentului sau un substitut de salivă.^[4] Niciun tratament prescris nu trebuie oprit din proprie inițiativă, fără sfatul medicului — nici atunci când bănuiești că tocmai el îți usucă gura. În farmacie se găsesc produse care umezesc mucoasa bucală: geluri, spray-uri, tablete sau pastile de supt. Nu toate sunt potrivite oricui, așa că merită cerut sfatul farmacistului.^[3]

Pentru pacienții oncologici, un document de practică clinică elaborat de un grup de experți în îngrijirea orală a pacienților cu cancer arată că hipofuncția salivară și xerostomia se tratează fie prin stimularea glandelor salivare care mai au o capacitate de secreție reziduală, fie prin umezirea artificială a suprafețelor bucale și ale buzelor — prin intervenții farmacologice sau non-farmacologice (agenți de umezire, stimulare mecanică, gustativă sau electrică a glandelor salivare).^[6]

O analiză sistematică a 21 de studii clinice randomizate, concentrată pe gura uscată provocată de radioterapia din zona capului și gâtului la pacienții oncologici, a urmărit eficiența unor intervenții non-farmacologice: saliva artificială, stimularea electrică a nervilor (TENS), acupunctura, laserul de intensitate joasă, celulele stem, guma de mestecat și probioticele. Anumite produse de salivă artificială și stimularea electrică a nervilor au ameliorat simptomele și fluxul de salivă, însă autorii subliniază că dovezile rămân limitate, din cauza diferențelor mari dintre studii și dintre modurile de măsurare, și că sunt necesare cercetări suplimentare, cu metode standardizate.^[7]

Ce poți face acasă, zi de zi

Pentru ameliorarea gurii uscate, este util: să bei multă apă rece, cu înghițituri mici pe parcursul zilei, și să ai apă la îndemână și noaptea, să sugi cuburi de gheață sau o înghețată pe băț, să bei băuturi reci neîndulcite, să mesteci gumă fără zahăr sau să sugi bomboane fără zahăr, să folosești balsam de buze dacă și buzele sunt uscate, și să te speli pe dinți de două ori pe zi, folosind și o apă de gură fără alcool — pentru că riscul de carii este mai mare atunci când gura este uscată. În același timp, este bine să eviți consumul mare de alcool, cafeină sau băuturi carbogazoase, alimentele acide, picante, sărate sau foarte dulci, fumatul, somnul cu proteza dentară pusă și produsele de salivă artificială cu aciditate ridicată, dacă ai încă dinți naturali.^[3]

Alte măsuri utile: să bei zilnic 8-12 pahare de apă (aproximativ 2-3 litri), să sorbi apă sau o băutură fără zahăr în timpul meselor, pentru a ușura mestecatul și înghițitul și pentru a îmbunătăți gustul alimentelor, să eviți sau să limitezi băuturile cu cafeină, care pot usca și mai mult gura și pot duce la deshidratare, să mesteci gumă sau să sugi bomboane fără zahăr, care stimulează secreția de salivă — unele conțin xilitol și pot ajuta la prevenirea cariilor —, să ții cont că alimentele picante sau sărate pot provoca durere sau usturime într-o gură uscată, să eviți tutunul și alcoolul, care usucă mucoasa bucală, și să folosești un umidificator noaptea, în dormitor.^[4]

Concluzii

Gura uscată persistentă nu este doar un inconvenient, ci un semnal care merită investigat, mai ales dacă apare odată cu un medicament nou, cu o boală cronică sau cu un tratament oncologic. Vestea bună este că, în marea majoritate a cazurilor, disconfortul poate fi ținut sub control — prin identificarea și, dacă e posibil, înlăturarea cauzei, prin măsuri simple de hidratare și igienă orală și, atunci când e nevoie, prin produse de stimulare sau substituire a salivei recomandate de medic sau de medicul stomatolog.