Când trebuie scos molarul de minte inclus

Ce înseamnă un molar de minte inclus

Molarii de minte sunt ultimii patru dinți care apar pe arcadă, de obicei în adolescența târzie sau la începutul vârstei adulte. Pentru mulți oameni, maxilarul pur și simplu nu mai are spațiu suficient pentru aceste ultime molare, astfel încât dintele rămâne parțial sau complet blocat sub gingie ori în os — situație numită incluzie sau impactare^[1][2]. Un molar de minte inclus poate fi orientat normal, dar fără loc de erupție, sau poate fi înclinat lateral, împingând molarul vecin.

Atâta vreme cât nu produce simptome, un dinte inclus nu este automat o urgență. Dentistul îl urmărește la controalele de rutină, de regulă cu ajutorul unei radiografii, pentru a vedea cum evoluează poziția lui și dacă apar semne incipiente de problemă^[1].

De ce apar probleme și când devine necesară extracția

Un molar de minte care nu erupe corect creează, practic, un spațiu greu de curățat între gingie și dinte, unde se acumulează resturi alimentare și placă bacteriană. Cele mai frecvente probleme legate de un dinte inclus sunt^[1][2]:

• durere și umflătură locală;
• infecție a gingiei din jurul dintelui parțial erupt, numită pericoronită;
• carie la molarul de minte sau la molarul vecin, greu de igienizat sau de tratat;
• boală gingivală (parodontită) localizată;
• chist care se formează în jurul dintelui inclus și care, netratat, poate afecta osul sau rădăcinile dinților vecini;
• presiune asupra dinților alăturați, cu risc de a le deplasa.

Un dinte care nu erupe la timp, numit dinte impactat, este printre cele mai frecvente afecțiuni dentare întâlnite în cabinetele de stomatologie, alături de cariile dentare și de bolile gingivale^[5].

Un abces dentar — o colecție de puroi cauzată de infecție — este o urgență și necesită tratament imediat: durere intensă, umflătură a feței sau a maxilarului, febră ori dificultate la deschiderea gurii sunt semne care impun un consult stomatologic de urgență, nu o simplă programare de rutină^[3]. Dacă apar dificultăți la respirat, la vorbit sau la înghițit, ori umflătura se extinde rapid, este nevoie de prezentare imediată la o unitate de urgență^[3].

Medicul stomatolog poate recomanda extracția molarului de minte inclus și preventiv, înainte de tratamentul ortodontic sau atunci când dintele nu poate fi restaurat printr-o obturație sau un tratament de canal^[2].

Alternativa: monitorizarea, fără extracție

Nu orice molar de minte inclus trebuie scos. Dacă dintele este complet acoperit de os și gingie, nu produce disconfort și nu prezintă semne de chist sau afectare a dinților vecini, poate fi lăsat pe loc și urmărit periodic^[1]. Riscul acestei variante este că problemele pot apărea mai târziu, la o vârstă la care vindecarea chirurgicală este ceva mai lentă, motiv pentru care controalele regulate rămân importante chiar și atunci când se alege monitorizarea^[2].

Pregătirea pentru extracție

Înainte de operație, medicul face o radiografie pentru a stabili exact poziția dintelui, adâncimea lui și relația cu structurile din jur, precum nervul care dă sensibilitate buzei și bărbiei^[1]. Este util să spuneți medicului toate medicamentele, suplimentele și eventualele alergii, precum și dacă fumați, pentru că fumatul crește riscul de infecție și de vindecare întârziată a plăgii^[1][4].

Felul în care pacientul este informat înainte de operație contează pentru cum gestionează experiența: un studiu clinic randomizat publicat în 2023 a comparat informarea pur verbală, pur vizuală (materiale video/ilustrate) și combinația celor două înaintea extracției unui molar de minte inclus și a arătat că informarea combinată, verbală și vizuală, reduce mai eficient anxietatea pacientului comparativ cu o singură metodă de informare^[6]. Este motivul pentru care merită să cereți medicului să vă explice pas cu pas ce urmează, eventual cu ajutorul radiografiei proprii.

În ziua intervenției este indicat să mâncați normal înainte (cu excepția cazului în care se folosește anestezie generală, când medicul dă instrucțiuni specifice de post alimentar) și să vă asigurați că aveți pe cineva care vă poate conduce acasă, dacă se folosește sedare^[1][4].

Cum decurge extracția chirurgicală

Majoritatea extracțiilor de molari de minte se fac sub anestezie locală, care numește complet zona, uneori asociată cu sedare pentru relaxare; anestezia generală este rezervată cazurilor mai complicate sau pacienților foarte anxioși^[1]. Etapele obișnuite ale intervenției sunt^[1]:

• medicul practică o incizie în gingie, dacă dintele este acoperit de țesut moale;
• lărgește ușor alveola osoasă în care este fixat dintele;
• extrage dintele dintr-o singură bucată sau, dacă este necesar, îl secționează în 2-3 fragmente pentru a-l scoate mai ușor și cu mai puțin traumatism;
• suturează gingia, de regulă cu fire care se resorb singure.

Procedura durează în general câteva minute până la aproximativ 40 de minute per dinte, iar pacientul pleacă acasă în aceeași zi, cu excepția situațiilor în care s-a folosit anestezie generală și este nevoie de o noapte de supraveghere^[1].

Pentru molarii incluși aflați foarte aproape de nervul alveolar inferior — cel care dă senzație buzei și bărbiei — o parte dintre chirurgii oro-maxilo-faciali iau în calcul și o extracție ortodontică (tracțiunea lentă a dintelui înainte de scoatere), nu doar extracția clasică directă. Un studiu clinic randomizat din 2025 a comparat cele două tehnici la dinți incluși situați lângă acest nerv și a constatat că abordarea ortodontică poate reduce riscul de afectare temporară a nervului, comparativ cu extracția tradițională, deși necesită o perioadă de pregătire mai lungă înaintea extracției propriu-zise^[7]. Decizia între cele două variante aparține chirurgului, în funcție de poziția exactă a dintelui pe radiografie.

Riscuri și complicații posibile

Ca la orice intervenție chirurgicală, există riscuri, pe care medicul le discută înainte de operație^[1]:

• alveolita (vindecarea întârziată a plăgii) — cheagul de sânge care ar trebui să acopere alveola nu se formează corect sau se dizlocă înainte de vindecarea gingiei, provocând durere accentuată la câteva zile după extracție;
• infecția — poate necesita tratament cu antibiotic;
• afectarea temporară a nervului aflat aproape de rădăcina dintelui, cu amorțeală sau furnicături la nivelul limbii, buzei sau bărbiei — de regulă trecătoare, dar poate persista câteva săptămâni sau luni^[1].

Un studiu clinic din 2024, realizat pe pacienți operați pe ambele părți ale arcadei (fiecare parte tratată diferit, în același pacient), a analizat dacă aplicarea unui concentrat de factori de creștere obținut din propriul sânge al pacientului, direct în alveolă, reduce complicațiile postoperatorii ale extracției molarului de minte inclus — o direcție de cercetare care arată interesul actual pentru accelerarea vindecării, dar care nu este încă un standard de rutină în toate cabinetele^[8].

Recuperarea după operație

Majoritatea pacienților își reiau activitățile obișnuite a doua zi după extracție; dacă intervenția a fost mai laborioasă sau s-a folosit anestezie generală, poate fi nevoie de 1-3 zile libere^[1]. În primele două săptămâni este normal să apară^[1]:

• durere și umflătură, care încep de obicei să scadă după 1-2 zile;
• vânătăi pe obraz;
• maxilar dureros și înțepenit;
• disconfort la mestecat și la înghițit.

Pentru o recuperare fără probleme, este util să^[1]:

• luați analgezice recomandate de medic pentru durere și inflamație;
• mâncați alimente moi sau lichide până puteți mesteca mai confortabil;
• păstrați zona curată, clătind ușor gura cu apă sărată călduță sau cu apă de gură recomandată de medic;
• vă periați cu grijă ceilalți dinți, evitând zona operată, ca să nu deranjați cheagul de sânge sau firele;
• presați zona cu o compresă curată timp de cel puțin 10 minute dacă apare sângerare.

În aceeași perioadă este contraindicat să conduceți în primele 48 de ore după o anestezie generală (sau 24 de ore după o injecție cu sedare), să mâncați alimente tari sau care se pot bloca în plagă (nuci, semințe), să fumați — pentru că fumatul crește riscul de infecție — și să consumați alcool sau băuturi foarte fierbinți, care pot favoriza sângerarea^[1].

Cereți urgent o programare la stomatolog, sau apelați serviciul de urgențe, dacă apar sângerare care nu se oprește, durere și umflătură severă sau în agravare, care nu cedează la analgezice, ori dacă observați semne de infecție precum febră sau puroi^[1][3].

Concluzii

Un molar de minte inclus nu înseamnă automat operație — dacă nu produce simptome și nu afectează dinții din jur, poate fi doar supravegheat. Extracția chirurgicală devine necesară atunci când apar durere, infecții repetate, chisturi sau riscul de a afecta molarii vecini. Discuția din timp cu medicul stomatolog, radiografia și informarea clară asupra intervenției fac diferența între o recuperare simplă și una cu complicații, iar respectarea indicațiilor din primele două săptămâni după operație este esențială pentru o vindecare fără probleme.