Bruxismul: de ce scrâșnim din dinți și cum oprim obiceiul

Ce este bruxismul

Bruxismul este starea în care o persoană scrâșnește, încleștează sau își freacă dinții unii de alții, fără să vrea, fie în stare de veghe, fie în somn.^[1] Forma din timpul zilei este mai frecventă, dar bruxismul din somn a fost studiat mai mult.^[1] Cel din somn este adesea și problema mai mare, pentru că este mai greu de controlat.^[3] Multe cazuri sunt ușoare și nu au nevoie de tratament, dar bruxismul sever poate deteriora dinții, poate duce la durere sau oboseală în maxilar și poate provoca dureri de cap.^[1]

Ce cauzează bruxismul

Nu există o cauză unică, clar stabilită, iar sursele medicale de referință recunosc deschis această incertitudine.^[2][3] Cel mai adesea, bruxismul este legat de stres și anxietate, considerate cea mai frecventă cauză.^[2] Mai contribuie problemele de somn, precum sforăitul și apneea în somn, administrarea unor medicamente pentru probleme de somn, depresie sau anxietate, fumatul și consumul mare de alcool sau cofeină.^[2] Factorii genetici par să joace și ei un rol, iar anumite medicamente — folosite pentru depresie, epilepsie sau pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate — pot crește șansele de a scrâșni din dinți.^[1] Cât de mult doare și cât de afectați ajung dinții diferă de la o persoană la alta, în funcție de nivelul de stres, de cât de des și de tare încleștează sau scrâșnește, de o eventuală neregularitate a dinților, de postură, de capacitatea de relaxare, de alimentație și de obiceiurile de somn.^[3]

Cum se manifestă

La nivelul dinților pot apărea tocire vizibilă, ciobituri, fisuri sau chiar dinți care se clatină, plus uzura smalțului, care expune straturile mai sensibile de dedesubt și duce la sensibilitate crescută la rece, cald sau dulce.^[1][3] La nivelul maxilarului apar durere sau sensibilitate a mușchilor, senzație de încordare și oboseală musculară, mai ales dimineața, iar multe persoane resimt și dureri de cap sau dureri la nivelul feței.^[1][3] Poate apărea și durere de ureche, chiar dacă urechea în sine este sănătoasă — articulația maxilarului este foarte aproape de canalul urechii, iar durerea resimțită acolo este de fapt „transmisă" de la altă structură.^[3] Scrâșnitul poate fi suficient de zgomotos încât să deranjeze somnul partenerului, iar somnul tulburat se numără printre semnele bruxismului.^[2][3] Printre complicațiile posibile se numără retragerea gingiilor și pierderea unor dinți sau a obturațiilor.^[2][3]

Bruxismul la copii

La copii, scrâșnitul din dinți poate fi legat de o mușcătură neregulată, de o durere — de exemplu de ureche sau de la erupția dinților — sau de stres, chiar și unul aparent minor, cum ar fi emoțiile dinaintea unui test sau o schimbare de rutină; chiar și o ceartă cu părinții sau cu frații poate fi suficient de stresantă încât să declanșeze scrâșnitul sau încleștarea.^[4] Uneori bruxismul la copii este asociat cu hiperactivitate, paralizie cerebrală sau cu anumite medicamente.^[4] De cele mai multe ori, copilul nu știe că scrâșnește din dinți, iar părinții sau frații sunt cei care observă zgomotul în somn sau aud, la trezire, plângeri despre maxilarul sau fața dureroasă.^[4] O trecere în revistă a datelor publicate despre bruxismul de somn la copii și adolescenți arată o prevalență foarte variabilă — între 5% și 50% —, în funcție de vârstă și de cât de strict este definit diagnosticul, și descrie un mecanism multifactorial, în care tulburările de somn (apneea obstructivă, sforăitul, coșmarurile) și problemele respiratorii, precum alergiile sau respiratul pe gură, apar ca factori de risc.^[5] Majoritatea copiilor depășesc bruxismul pe măsură ce schimbă dinții de lapte, iar controalele stomatologice de rutină rămân modul cel mai simplu de a-l depista și urmări.^[4]

Când trebuie să mergi la medicul stomatolog

Este indicat un control stomatologic dacă observi tocire, ciobire sau sensibilitate crescută la dinți, dacă apar dureri de maxilar, față sau ureche, dacă partenerul de somn îți spune că scrâșnești noaptea sau dacă ești îngrijorat că un copil al tău face acest lucru.^[2] Dacă ajungi să ai probleme să mănânci sau să deschizi normal gura, mergi cât mai curând la medicul stomatolog — o gamă largă de afecțiuni, de la probleme dentare la boli ale urechii sau ale articulației maxilarului, pot da simptome asemănătoare și trebuie evaluate separat.^[3] Dacă bănuiești că bruxismul tău este întreținut mai ales de stres, anxietate, fumat sau de un consum mare de alcool, poți discuta și cu medicul de familie despre cum să reduci acești factori.^[2]

Cum se pune diagnosticul

Bruxismul este de cele mai multe ori depistat la un control stomatologic de rutină, pentru că mulți oameni scrâșnesc din dinți în somn fără să-și dea seama.^[1][3] Medicul întreabă despre momentul în care apare scrâșnitul, despre eventualele dureri de maxilar și despre nivelul de stres, și poate întreba dacă partenerul de somn a observat vreun zgomot de scrâșnit.^[1] Urmează un examen al dinților, pentru semne de uzură sau deteriorare a obturațiilor, și al maxilarului și feței, pentru puncte dureroase.^[1] Controlul poate exclude și alte cauze posibile ale durerii de maxilar sau de ureche, cum sunt problemele dentare propriu-zise sau infecțiile de ureche.^[3] Când există suspiciunea unei tulburări de somn asociate, poate fi recomandată polisomnografia — un studiu al somnului, făcut de obicei într-un centru specializat, în care senzori urmăresc activitatea creierului, ritmul cardiac, respirația și activitatea musculară, uneori împreună cu o înregistrare audio-video.^[1]

Tratamentul bruxismului

Gutiera ocluzală

Multe cazuri de bruxism sunt ușoare și nu au nevoie de niciun tratament.^[1] Când dinții sau maxilarul sunt deja afectați, medicul stomatolog poate recomanda o gutieră sau un aparat ocluzal, purtat de obicei noaptea, care separă dinții de sus de cei de jos și îi protejează de uzura provocată de scrâșnit.^[1][2][3] Gutierele se fac de obicei la comandă, mulate exact pe dinții pacientului — similar cu protecțiile purtate de sportivi —, iar la copii poate fi nevoie de o perioadă de acomodare înainte să ajute efectiv.^[2][4] O gutieră bine adaptată reduce de obicei efectele scrâșnitului, dar la unii pacienți simptomele revin imediat ce nu mai este purtată, iar eficiența ei poate scădea în timp, ceea ce înseamnă că uneori este nevoie de ajustări sau de o gutieră nouă.^[3] După o perioadă de purtare a gutierei, ajustarea modului în care dinții se ating între ei poate ajuta la unii pacienți.^[3]

Toxina botulinică

Injectarea de toxină botulinică de tip A în mușchii implicați în masticație — maseter, temporal și pterigoidian medial — este o alternativă studiată în ultimii ani pentru bruxism, cu unele rezultate în controlul încleștării și al scrâșnitului.^[3][6] O analiză sistematică a studiilor clinice randomizate publicate pe acest subiect, care a inclus 12 studii, a arătat că, în jumătate dintre ele (6 din 12), injectarea a redus activitatea musculară măsurată prin electromiografie și prin înregistrarea activității ritmice a mușchilor masticatori, iar în trei studii a scăzut semnificativ intensitatea durerii musculare resimțite de pacienți; un singur studiu a arătat și o îmbunătățire a calității somnului.^[6] Autorii analizei atrag însă atenția că studiile incluse au fost eterogene din punct de vedere metodologic și consideră necesare cercetări mai ample, cu urmărire pe termen lung și cu injectări repetate, înainte ca acest tratament să poată fi recomandat cu mai multă certitudine.^[6] Din acest motiv, toxina botulinică rămâne deocamdată o opțiune de rezervă, discutată individual cu medicul, nu un tratament de primă linie pentru bruxism.

Gestionarea stresului și tratamentul dentar

Pentru că stresul și anxietatea sunt printre cei mai frecvenți factori asociați bruxismului la adulți, tratamentul include și tehnici de reducere a stresului, conștientizarea momentelor de încleștare din timpul zilei și schimbarea poziției de repaus a gurii și a maxilarului.^[1][2] Dacă dinții sau obturațiile s-au deteriorat deja din cauza scrâșnitului, medicul stomatolog poate recomanda refacerea lor, uneori prin coroane.^[1]

Ce poți face acasă

• Caută metode de relaxare — exerciții de respirație, muzică, mișcare regulată — mai ales înainte de culcare.^[1][2]
• Culcă-te la aceeași oră în fiecare seară, relaxează-te înainte de somn și păstrează dormitorul întunecat și liniștit.^[2]
• Dacă te doare sau ți se umflă maxilarul, aplică o pungă cu gheață sau cu legume congelate, învelită într-un prosop, timp de 20-30 de minute.^[2]
• Evită alimentele tari sau greu de mestecat — nuci, bomboane tari, carne dură — și renunță la gumă de mestecat cât timp te doare.^[2][3]
• Redu consumul de alcool și cofeină și renunță la fumat — toate trei se numără printre factorii asociați cu scrâșnitul dinților.^[2]
• Un automasaj blând al mușchilor gâtului, umerilor și feței poate ajuta la destinderea zonelor încordate — caută punctele mici și dureroase care pot da dureri și în alte zone ale capului.^[3]
• Mergi regulat la controale stomatologice — sunt momentul în care semnele de bruxism sunt observate cel mai devreme, înainte să apară o problemă mai mare.^[1][4]

Concluzii

Bruxismul este frecvent, adesea legat de stres și de somn, iar în multe cazuri rămâne o problemă minoră care nu are nevoie de tratament. Când tocește dinții, doare maxilarul sau tulbură somnul, o gutieră de noapte bine adaptată protejează dinții, iar reducerea factorilor care întrețin scrâșnitul ajută la ameliorarea simptomelor; tratamentele mai noi, precum toxina botulinică, rămân deocamdată opțiuni de rezervă, cu dovezi limitate. Un control stomatologic regulat rămâne cel mai simplu mod de a depista bruxismul devreme, la adulți și la copii deopotrivă.